Povestea de succes a celor de la Corvinul Hunedoara, surprinzătoarea câștigătoare a Cupei României, după 5-4 (la lovituri de departajare) cu Oțelul Galați, adună alte zeci de povești. Sunt scrise de jucători și antrenori români, care au îngenucheat granzii din SuperLigă, cu străini plătiți regește. Sepsi sau CFR Cluj se numără printre victimele „găștii nebune” a lui Florin Maxim, care avea să devină favorită în semifinala cu FC Voluntari, jucată acasă, în fața unui stadion plin. Finala de la Sibiu este un capitol aparte. Șansa a jucat rolul ei, dar mai mult a contat dorința unor jucători de a intra în istoria de peste 100 de ani a clubului de la care s-a ridicat marele Mircea Lucescu și ai săi elevi, Ioan Andone, Mircea Rednic, Michael Klein, Dorin Mateuț, Romulus Gabor și mulți alții.

Hrezdac: „Încă nu realizez ce am făcut, trăiesc o poveste, parcă într-o realitate paralelă”

Povestea lui Denis Hrezdac merită spusă, fiindcă ascunde multă suferință, sacrificii și momente de cotitură. Și astăzi, la nici două zile de la ridicarea trofeului deasupra capului, tânărul mijlocaș al Corvinului parcă trăiște într-o realitate paralelă. „Vă spun sincer, încă nu realizez ce am făcut cu adevărat împreună cu colegii mei. Parcă sunt într-o altă lume, sunt înconjurat de sute de mesaje de felicitări, răspund cum pot la ele, probabil va trebui să mai treacă o săptămână, două, ca să mă ancorez din nou în realitate. Trăiesc o poveste, mai ales că doar eu știu cât am suferit și am tras de mine să ajung în această poveste”, ne răspunde fotbalistul la 22 de ani, după ce -și primește felicitările cuvenite, întrebării: ”Cum ești Denis, ce faci Denis?”

S-a născut în comuna Știuca, a crescut la Porto Bega și a venit la 15 ani la UTA

Într-adevăr, cariera lui Hrezdac nu a fost tocmai pavată de petale de trandafiri. Sau cel puțin cea din ultimii patru ani, când a avut parte de trei accidentări grave la același genunchi, dreptul. Până să ajungem acolo, să spunem că fotbalistul s-a născut pe 3 noiembrie 2011, e originar din comuna timișeană Știuca (aproape de județul Caraș-Severin) și mai are patru frați. A început fotbalul de mic la Porto Bega, unde Tiberiu Turloiu a avut un rol important în creșterea și punerea sa în vitrină pentru UTA. Într-un meci amical, a fost ochit de Sandu Gaica, antrenorul grupei de 2001 a grupării arădene, care a făcut toate demersurile să-l transfere la doar 15 ani pe Hrezdac în „alb-roșu”. L-a poreclit pe loc „Blondul” și l-a pus în fața apărării, ca factor de echilibru într-o linie de mijloc unde au mai intrat, tot din zona Banatului, Damian Isac și David Miculescu. „Nea’ Sandu ne-a fost ca un părinte, a știut să ne țină mereu cu picioarele pe pământ la o vârstă la care era ușor să o luăm pe căi greșite și-i mulțumesc pentru asta”, transmite Hrezdac.

A fost debutat de Ionuț Popa în Liga a 2-a și de Ionuț Badea în SuperLigă

Fotbalistul timișan s-a dezvoltat frumos, iar pe 20 octombrie 2018, regretatul Ionuț Popa îl debuta în Liga a 2-a, într-un meci cu Energeticianul (actuala Viitorul Pandurii), disputat pe „Motorul” și încheiat la egalitate: 1-1. A început să joace constant în eșalonul secund, inclusiv sub comanda lui Laszlo Balint în stagiunea promovării „Bătrânei Doamne” în SuperLigă, însă doar înainte de pandemie. Diagnosticat cu ruptură de ligamente în martie 2020, tânărul fotbalist s-a operat la București și a revenit pe gazon în ianuarie 2021. A intrat pe teren într-un amical disputat de utiști la Szeged, după care a plecat sub formă de împrumut la…CS Hunedoara, predecesoarea actualei Corvinul. Din păcate, la unul dintre primele antrenamente desfășurate cu formația de Liga a 3-a, s-a accidentat din nou, tot la genunchiul drept și a avut nevoie de o nouă operație.

S-a refăcut la timp pentru a-și face debutul pentru UTA în SuperLigă, pe 2 aprilie 2022. Ionuț Badea l-a băgat spre finalul meciului cu Gaz Metan Mediaș, câștigat cu 4-0 de arădeni și de acolo se părea că soarele a răsărit într-un final și pe strada blondului din linia mediană utistă. Nu avea să fie deloc așa, căci fotbalistul a mai suferit o a treia accidentare la același genunchi, de data aceasta ceva mai ușoară, la menisc, dar gândurile negre i-au venit în minte. „Simțeam că am ajuns la limita puterilor și-mi doream să mă las. Inclusiv familia îmi spunea asta, văzând cât sufeream, deși tot tatăl meu, de exemplu, mi-a plătit parțial a doua operație. Sufereau toți pentru mine, dar, în același timp, m-au susținut în orice alegere am făcut”, își aduce aminte Hrezdac.

A fost pus pe picioare de Progresul Pecica, unde a jucat alături de Cristian Mihai

A urmat sezonul 2022-2023 care l-a găsit pe puternicul mijlocaș la Progresul Pecica, în Liga a 3-a. E vorba chiar una dintre echipele pe care Corvinul aveau să o bată în grupe pentru parcursul lor perfect în Cupa României. „Aventura la Pecica a venit ca o mănușă, și le mulțumesc celor de la acolo pentru șansa pe care mi-au oferit-o. Aveam nevoie de o competiție în care să nu existe ritmul ridicat din SuperLigă sau chiar Liga a 2-a, căci genunchiul meu avea nevoie să se refacă cu totul în timp. La început am jucat mai puțin, apoi tot mai mult, antrenorii Mihai Petcuț și Bogdan Bozian m-au dozat perfect. M-au folosit și fundaș central ca să nu alerg foarte mult, dar am jucat și la mijloc alături de Cristian Mihai, pentru care azi mă bucur enorm că s-a impus la UTA, în SuperLigă. Ca și mine, e un băiat modest, setat pe muncă și sacrificiu, parcă mă văd în el la 17-18 ani”, mai afirmă Hrezdac.

Cum a ajuns la Corvinul și ce a găsit acolo? „Pentru cariera mea, Florin Maxim a fost omul potrivit în momentul potrivit”

În vara anului trecut, Hrezdac a participat la câteva dintre trialurile organizate de Mircea Rednic, dar nu l-a convins cu adevărat pe acesta. „Când am văzut că mă folosește mai ales fundaș central mi-am dat seama că nu voi avea prea multe șanse la UTA. Imediat, am primit o ofertă de la Dumbrăvița, dar am stat în cumpănă. La o zi, două, după m-a sunat impresarul Bogdan Apostu și mi-a spus: <<Gata, vii la Hunedoara!>> și nu am mai stat pe gânduri”, rememorează fotbalistul.

Ajuns la gruparea din orașul Corvinilor, Hrezdac pornea – cumva – cu a treia șansă la titularizare pentru postul de „închizător”. „Marius Chindriș era căpitanul cu care echipa promovase din Liga a 3-a, iar estonianul Antonov jucase la naționala țării sale și era – poate – cel mai important transfer al verii. Dar, mi-am văzut de treabă, am jucat bine în amicale, iar Florin Maxim a început să-mi dea tot mai multă încredere. Astăzi, toată lumea întreabă care e secretul antrenorului nostru, cum a reușit această performanță? Dincolo de cum antrenează echipa, o pregătește fizic și tactic, vorbește mult cu jucătorii, ne dă la fiecare dintre noi încredere. Pentru cariera mea a fost omul potrivit în momentul potrivit. Veneam după trei ani de zile în care am jucat prea puțin la un nivel profesionist, iar el a știut exact cum să mă ia. Cu el deja nu mai eram acel închizător clasic, din fața apărării, mi-a dat mult curaj, m-a făcut să-mi placă atacul, să-mi încerc șuturile de la distanță și mai ales să am încredere în calitățile mele fizice la fazele fixe. Termin sezonul cu patru goluri și o pasă decisivă, nu cred că e rău pentru un mijlocaș central”, mai consideră Hrezdac.

„După ce am bătut-o pe Sepsi ne-am spus între noi că se poate”

Florin Maxim susține că a încercuit ziua de 15 mai, data finalei Cupei României, încă din startul sezonului, fiindcă știa că e singurul obiectiv ce poate fi atins de echipa sa, în absența dreptului de promovare în Liga a 2-a. În schimb, Denis Hrezdac crede că jucătorii au început să creadă cu adevărat în trofeu după victoria cu 1-0, cu Sepsi Sfântu Gheorghe, din a doua etapă a fazei grupelor. „De abia atunci am realizat cu adevărat că ne putem bate de la egal la egal cu echipele din SuperLigă. Tocmai o învinsesem pe deținătoarea a Cupei, două ediții la rând și chiar am scos-o din competiție cu acea ocazie și atunci ne-am spus că se poate. Sfertul cu CFR Cluj ne-a motivat să facem o pregătire foarte bună de iarnă, dar ne-a și dat acea relaxare, dezinvoltură, necesare să câștigi meciuri cu o asemenea miză. Ne-am spus între noi, ce se poate întâmpla altceva decât să pierdem? Până la urmă, e fotbal, sunt învinși și învingători, așa că am ajuns foarte bine din punct de vedere mental la acea partidă. S-ar putea să fi contat și faptul că nu aveam nici o miză reală în campionat, așa cum aveau CFR-ul și apoi, Voluntariul, în semifinală. Cu cei de la Voluntari, chiar am simțit că suntem considerați favoriți, mai ales că ei nu au băgat tocmai echipa cea mai bună și am trecut și de acest hop”, mai spune corvinistul.

„Chiar dacă Oțelul ne-a condus de două ori, știam că-i putem întoarce, grupul era deja prea puternic”

Și a venit momentul finalei cu Oțelul Galați. Mai mult de jumătate din arena „Muncipală” din Sibiu a fost „alb-albastră”, iar Hrezdac a avut parte de o susținere numeroasă. „Au venit tata, mama, frații, unchii, verișorii și, bineînețeles, prietena mea, nu puteam să-i dezamăgesc. Ca ș mine și colegii mei au avut parte de aceeași susținere, am simțit energia lor și a tuturor suporterilor. Chiar dacă Oțelul ne-a condus de două ori, nu știu dacă mă credeți, știam că-i putem întoarce. Aveam încredere unul în altul, grupul era deja prea puternic să ne oprim tocmai acum, în momentul cel mai frumos al sezonului. Personal, chiar am dat totul, de prim minutul 80 și ceva am început să am crampe, dar am tras de mine și am fost schimbat doar în minutul 119, ca să ne aducă Herghe (n.a. Hergheligiu) trofeul. Atunci, am uitat de crampe, de dureri, de tot și tot ce am vrut a fost să sărbătorim cu fanii noștri, cu familiile și împreună în vestiar. Repet, probabil vom realiza exact ce am făcut peste câteva săptămâni, poate peste ani. Corvinul a avut jucători de legendă, pe care i-am cunoscut și noi și ne uităm ca la niște zei la ei, dar nu reușiseră să câștige vreun trofeu. Am luat noi Cupa, iar fericirea, satisfacția, împlinirea, nu poate fi descrisă în cuvinte. Iar pentru mine e o primă lecție serioasă de viață, mi s-a demonstrat că a meritat fiecare zi de suferință, de bătălie cu psihicul meu, iar azi mă simt cu adevărat puternic”, a completat mijlocașul de 22 de ani.

Ar vrea să joace cu Corvinul în preliminariile cupelor europene, dar visează un trofeu și cu UTA: „Fanii merită!”

Conform înțelegilor dintre cluburi, Denis Hrezdac ar trebui să revină la UTA în această vară. Mircea Rednic a spus deja că vrea să-l vadă la pregătire și – teoretic – nu ar avea motive să nu-l țină în lotul pentru SuperLigă, doar că fotbalistul ar dori să termine ceea ce a început la Hunedoara. „Sigur, voi urma toți pașii, toate îndrumările de la UTA, însă dacă aș putea alege, aș vrea să continui la Corvinul măcar până în iarnă. Am șansa să joc și în preliminariile cupelor europene, unde, de ce nu, avem șansa noastră dacă am bătut deja Sepsi și CFR-ul, echipe care ne-au reprezentat vara trecută în preliminarii. Apoi, e clar că vreau să joc cu UTA în SuperLigă și să pun umărul și la Arad pentru un trofeu. Chiar mă gândeam, oare ce ar fi fost și la Arad dacă UTA ar fi luat Cupa? Suporterii arădeni merită și ei o astfel de bucurie după atăția ani grei, fără trofee, sper să o âtrăiască în curând”, e mesajul fotbalistului pentru susținătorii „roș-albilor”.

L-a felicitat pe Miculescu pentru titlu

Acesta speră să se audă cât mai repede posibil și cu David Miculescu. „L-am felicitat pe Instagram pentru titlul de campion, dar nu a răspuns, poate nu a văzut. Chiar acum o să-i scriu pe WhatsApp, chiar mă bucur pentru el, sunt sigur că și el se bucură pentru mine. E clar că UTA ne-a schimbat destinele și sper să nu ne oprim aici”, încheie Hrezdac.

Câștigători ai Cupei României sunt alți doi tineri utiști împrumutați la Corvinul, Cristian Blaga și Lucas Câmpan, dar și arădenii Marius Chindriș și Dinu Maghici. Acesta din urmă e „secundul” lui Florin Maxim și i-a avut în teren în acest sezon pe Ionuț Pop și Timotei Mitran, fotbaliști crescuți de el la Viitorul Arad.