În vara în care UTA a obținut cea mai bună clasare a sa din ultimii 50 de ani – locul 7 în SuperLigă, sub comanda lui Mircea Rednic, doi arădeni au câștigat trofee ca și membri ai staffurilor tehnice ai unor formații din Liga a 2-a. Dinu Maghici a ridicat deasupra capului Cupa României ca și „secund” al lui Florin Maxim, la Corvinul, în timp ce Bogdan Hetco a devenit campion al eșalonului secund, cu Unirea Slobozia. Preparatorul fizic de 38 de ani, originar din Lipova, e unul unul dintre atuurile lui Adrian Mihalcea la gruparea ialomițeană, care se pregătește de primul său sezon din istorie pe scena primului eșalon din România.

Ionuț Popa i-a influențat cariera și viața: „M-a îndrumat și am luat calea ce mi se potrivește cel mai bine”

Bogdan Hetco a început să practice fotbalul de mic la Șomii Lipova, s-a mutat apoi la Timișoara, la LPS Banatul, de unde a venit la juniorii UTA-ei. La 18 ani a suferit o accidentare gravă, apoi și-a încercat șansa în fotbalul italian prin intermediul lui Manuel Montali, cel care l-a antrenat la juniorii „Bătrânei Doamne” la începutul anilor 2000. A revenit în țară în anul 2008 și a mai jucat fotbal pentru Șoimii Lipova, Păulișana Păuliș și Victoria Zăbrani, în județ, plus paranteza din Ungaria (la Battonya), unde a fost coechipier cu Codru Grădinariu, actualul director general de la UTA. Apoi, în viața sa a apărut figura lui Ionuț Popa, regretatul antrenor reconfigurându-i cariera. „Aveam o obsesie pentru jocurile de manager, pe calculator și-mi doream să devin antrenor. Pe vremea aceea, jucam mini-fotbal la baza sportivă a lui Ionuț Popa și mai stăteam de vorbă cu dânsul când îl prindeam la Arad. I-am spus că vreau să mă înscriu la școala de antrenori și mi-a spus: << E cea mai mare prostie pe care poți să o faci, dai o grămadă de bani și dacă nu ai pe cineva în spate o să antrenezi la Liga 5-a sau a patra. Însă, când i-am spus lui Mister că mi-ar plăcea să fiu și preparator fizic, m-a încurajat: <<Nu mai sta pe gânduri, apucă-te de treabă!>>. Am urmărit când s-au făcut cursurile la Federație, m-am înscris și am făcut școala un an, la București, a fost greu. Am avut șase module, tot la o lună și jumătate mergeam la București, mi-am plătit cazare, masă, dar – până la urmă – eu zic că am ales calea ce mi se potrivește cel mai bine. Astăzi pot să spun cu mâna pe inimă că nea’ Popică mi-a influențat cariera, viața și nu pot decât să-i mulțumesc Acolo unde s-a dus, din păcate, prea repede. Dar, principalul merit îl au părinții mei, care m-au susținut necondiționat, moral și financiar și chiar m-au insoțit la câteva meciuri în țară”, spune Hetco.

În vara lui 2021 a fost aproape de Academia UTA, apoi a venit telefonul de la Adrian Mihalcea

Proaspăt absolvent al școlii de preparatori fizici de la București, Bogdan Hetco a intrat în stafful tehnic al celor de la Șoimii Lipova, în Liga a 4-a. De aici, a plecat la Centrul de Excelență de la Buzău, care mai apoi s-a desființat și s-a întors acasă pentru a promova în Liga a 3-a cu formația din orașul natal. Dacă Ionuț Popa i-a arătat calea, Sorin Paraschiv, fostul fotbalist al Stelei, cu care s-a intersectat la București pe vremea când a făcut școala de preparatori fizici, l-a introdus în circuit la un anumit nivel. Hetco s-a ocupat cu pregătirea fizică a juniorilor de la Academia Prosport și a intrat și în stafful celor de la Academica Clinceni. A lucrat pentru câteva luni și cu Ilie Poenaru, cel care avea să o antreneze și pe UTA, club la care putea ajunge și Hetco, dar în alte împrejurări. „La un moment dat, Ilie Poenaru și-a adus alt preparator fizic, iar eu am rămas la echipa a doua, la Clinceni și chiar am vrut să vin acasă. Mă întâlnisem cu Cristian Păcurar la București, am ajutat puțin în pregătirea semifinalei Ligii Elitelor U17 dintre UTA și FCSB, căci lucrasem la Clinceni cu antrenorul echipei bucureștene și le-am dat ceva referințe despre cum ar putea să joace. Cu acea ocazie, Cristi m-a întrebat dacă aș fi interesat să lucrez în cadrul Academiei UTA, de unde aș fi putut să fac pasul spre prima echipă dacă situația o cerea. Am răspuns pozitiv, dar după vreo două zile m-a sunat Sorin Paraschiv și mi-a spus că Adrian Mihalcea are nevoie de un preparator fizic la Slobozia. M-am întâlnit la o cafea cu Adi, am stat o jumate de oră de vorbă și parcă s-a legat ceva profesional între noi, a existat acea chimie. El mi-a zis ce vrea de la mine, adică o echipă reactivă, eu i-am spus cum lucrez și în cele din urmă m-am hotărât să mă duc alături de el. Am dus Slobozia în play-off, după care am dat curs ofertei de la Chindia, în SuperLigă. Lucurile nu au mers bine acolo, am plecat în toamnă și am preluat Buzăul, cu care am ajuns la barajul de promovare. Se știe foarte bine cum au mers lucrurile, după 0-0 la Buzău, am pierdut cu 5-1 cu UTA, la Arad, iar eu cu Adi ne-am întors la Slobozia, unde am scris istoria în acest sezon”, mai afirmă tânărul preparator fizic. Iar de aici, dialogul a decurs spre povestea sezonului la campioana Ligii a II-a.

Slobozia și-a schimbat obiectivul în iarnă: „Totul a plecat de la liniștea avută la echipă prin stabilitatea financiară”

– Bogdan, a avut Slobozia promovarea ca obiectiv la începutul acestui sezon?

– Inițial, obiectivul nostru a fost intrarea play-off. Când am văzut cu ce echipă pornim la drum, mi-am zis că o să ne fie greu, dar lucrurile s-au legat, rezultatele au venit și iarnă vorbeam deja altfel. Fiind într-o poziție bună, ne-am impus în primul rând în vestiar promovarea, dar am și convins și oamenii de acolo să ne ajute mai mult. Au văzut și ei că se poate și în iarnă am schimbat obiectivul în promovarea directă, fără baraj.

– Totuși, ați produs o mare surpriză într-un campionat cu echipe de tradiție sau cu bugete mai mari, construite pentru promovare. Ce ați avut în plus?

– Din punctul meu de vedere, am fost foarte bine organizați. Totul a plecat de la liniștea avută la echipă prin stabilitatea financiară și – nu în ultimul rând – am avut norocul să lucrăm cu niște băieți de caracter. I-am nimerit, să zic așa, nu am avut niciun fel de probleme, toată lumea făcea lucrurile corecte. Am promovat la pas, fără niciun fel de probleme, cu patru etape înainte de final.

Hetco – la cea mai bună performanță din carieră, dar provocarea SuperLigii e mare: „Să ne salvăm fără baraj”

– Și mai sunteți și campionii Ligii a 2-a, ați luat și un trofeu.

– Pentru mine această promovare este cea mai bună performanță de până acum, din carieră. Să pui mâna pe un trofeu, fie el și cel de câștigătoare a Ligii a II-a, nu e puțin lucru, sper să nu mă opresc aici.

– Aș vrea să te întreb despre Ionuț Coadă, un fotbalist care a fost la UTA în urmă cu 8 ani, când era foarte tânăr. Am văzut că a fost piesă de la Slobozia, crezi că UTA a renunțat prea ușor la el?

– Ionuț e un băiat 100% profesionist, om de bază, Adi începea mai mereu echipa cu el. Se pregătește foarte bine, e un caracter frumos. Eu zic că e o pierdere foarte mare pentru UTA, dar atunci era încă tânăr și  probabil UTA avea alte planuri, alte gânduri. Ne bucurăm că e cu noi, nu am niciun fel de îndoială în privința lui, sunt sigur că va face față și în SuperLigă.

– Într-adevăr, pentru Slobozia urmează adevărata provocare, Superliga…

– Clar, o să ne fie greu. Până la urmă, rămânem o echipă destul de mică, o nouă promovată, eu tot ce aș vrea e să păstrăm linia din Liga a 2-a, cu câțiva jucători noi, care au venit deja și care vor mai veni. Mergem în continuare pe disciplină, organizare bună, muncă multă, o pregătire ca la carte și eu zic că putem să ne realizăm obiectivul, salvarea de la reprogradare. Primele meciuri le vom juca la București, până când se vor face lucrările la stadionul din Slobozia, eu sper să ieșim bine. Ni s-a spus că cel târziu în luna octombrie ne vom întoarce acasă, vor fi lucrări ample la gazon, nocturnă, tribune, sper ca suporterii noștri să ne însoțească și la București. Eu cu Adi avem deja experiența de la Chindia și a nu a fost plăcut, sper ca de această dată să fie altfel și să facem din start puncte.  Realistic vorbind, nu cred că are rost să visăm la play-off cel puțin în acest prim an, eu cred că evitarea retrogradării fără baraj ar fi un rezultat bun pentru Slobozia.

„Ca arădean, cu sufletul și cu gândul am rămas mereu aici și tot am zis că într-o zi tot o să ajung și la UTA”

– O vei avea din nou ca adversar pe UTA, ce sentimente te încearcă?

– Tot timpul când vin la Arad, simt o bucurie, chiar dacă sunt în postura adversarului. Ar fi a patra oară când ar trebui ca eu și Adi să jucăm împotriva UTA-ei, după cele două meciuri de baraj, dar și cel de Cupă cu Buzăul, plus partida cu Chindia din toamna lui 2022. Nu e plăcut, dar sunt profesionist și îmi fac treaba pentru echipa mea. Cu toate că sunt cu sufletul și cu gândul aici. Fiind arădean, tot timpul UTA mi-a fost în minte și tot am zis că într-o zi tot o să ajung și aici. Nu știu dacă împreună cu Adi, a antrenat și el aici și îmi vorbește la superlativ, cu entuziasm despre ceea ce a trăit și el la Arad pentru o perioadă scurtă. Mi-a zis că i-a plăcut foarte mult, dar el crede că nu va mai avea șansa să o antreneze pa UTA.  Mi-a mărturisit că a avut o legătură foarte bună cu Alexandru Meszar, cu Codru Grădinaru sau Claudiu Drăgan. Nu i-au ieșit calculele, dar i-a plăcut la Arad, vorbește frumos despre UTA. Ca să revin la meciurile cu UTA, eu cred că o să fie echilibrate, cu doi foști dinamoviști pe bancă. Mircea Rednic i-a fost și antrenor lui Adi, probabil va fi o ambiție în plus în acest sens și cel mai bun să câștige.

– De când lucrezi cu Adrian Mihalcea ai avut oferte și de la alte echipe?

– Chiar în iarnă puteam să plec în Arabia Saudită, în liga a doua. Chiar după meciul cu FC Argeș am primit o ofertă clară, la care trebuia să dau răspuns într-o săptămână. Am vorbit cu Adi, iar el m-a sfătuit să aleg banii de această dată. Era tentant, într-adevăr, dar – pe de altă parte – nu știam unde mă duc, nu cunoșteam deloc antrenorul. Și i-am spus lui Adi: <<Cu tine lucrez de trei ani, e altceva, simt că putem face performanță la Slobozia, dacă tot suntem într-o situație bună>>. Am rămas și acum chiar mă bucur, mai ales că după două luni l-au dat afară pe antrenorul care m-a dorit în Arabia Saudită. La Slobozia am promovat, iar relația mea cu Adi e și mai bună, eu zic că voi merge cu el oriunde. Poate doar dacă m-ar chema UTA într-o zi nu cred că aș putea să o refuz. Acum oricum nu e cazul, căci Vlad Nicoară chiar este un preparator fizic foarte bun, nu degeaba lucrează și la Federația Română de Fotbal.

Inspirat de școala italiană de preparatori fizici, îi urmărește pe Neubert și Ortega și-l are mentor pe Merișanu

– Cum te-ai caracteriza ca preparator fizic?

– Fiecare are metodele, principiile lui. Eu zic că sunt adaptat la metodele moderne, lucrez foarte mult cu mingea. Jucătorii zic că sunt cam dur, dar în același timp le și place, diversific tot timpul, nu fac nici un antrenament la fel. Poate repet un antrenament la 3-4 săptămâni, dar îmi place tot timpul să vin cu ceva nou, ca să nu se plictisească fotbalistul. Eu sunt adeptul pregătirii fizice italiene. Poate și pentru că am lucrat la UTA cu antrenori italieni, cu Manuel Montali, mi-a plăcut stilul lor de lucru, bazat pe pregătire fizică și tactică. De când am îmbrățișat această meserie, am fost de multe ori în Italia. Am fost la Virtus Entella, unde activa chiar Montali, la centrul de copii și juniori, dar și la Verona și Padova, am urmărit zeci de antrenamente. Dar, și citesc foarte mult tot ce apare în domeniu, dar și să ai discuții cu specialiști sau colegi. Am mai fost la un curs și în Norvegia, dar destinația mea preferată a fost mereu Italia.

– Așa cum fotbaliștii sau antrenorii au modele, bănuim că și preparatorii fizici se inspiră de la cei mai buni.

– Îl urmăresc mult pe Thomas Neubert, de la FCSB, pe care l-am și cunoscut. Dar, mentorul meu e Bogdan Merișanu, preparatorul fizic din stafful lui Laurențiu Reghecampf. El m-a crescut, cum se zice, de la el am învățat foarte multe. Din străinătate îl urmăresc pe Oscar Ortega, de la Atletico Madrid, mi se pare mai pe stilul meu.