Dinamovistul Alex Roșca nu uită de unde a plecat: „Când ajung acasă, indiferent ce probleme am, parcă dispar toate”

La 21 de ani, arădeanul Alexandru Roșca a devenit titularul postului de portar la Dinamo, formație aflată pe locul 3 în SuperLigă, la un singur punct în spatele cuplului (U. Cluj – FCSB) din fotoliul de lider. Fotbalistul a avut un traseu ce nu s-a intersectat cu prima echipă a UTA-ei. Roșca a crescut în academia „roș-albilor”, dar a fost împrumutat în Liga a 3-a, la Crișul Chișineu Criș, Progresul Pecica și mai apoi la CSC 1599 Șelimbăr, în eșalonul secund. La gruparea sibiană făcut un sezon excelent, a și fost convocat la echipa națională de tineret, pentru ca în vară Șelimbărul să-i achite clauza de cumpărare de la UTA, de 25 de mii de euro.
Ulterior, sibienii l-au cedat la Dinamo pentru 100 de mii de euro, iar din momentul în care a intrat între buturi, în locul lui Golubovic, a avut prestații excelente. De fapt, Roșca a luat un singur gol în cinci aparții în SuperLigă, din penalty, în disputa cu Sepsi. Aflat în cantonament în Antalya cu „câinii roșii”, portarul arădean a dat un interviu pentru colegii de la iamsport.ro.
Între altele, Alex Roșca a vorbit despre casă: „Un oraș în care-mi face mereu plăcere să fiu este Arad, care este și casa mea. Tot timpul când ajung acasă, indiferent ce probleme am, parcă dispar toate. Mă simt extraordinar acolo și e adevărată zicala că nicăieri nu e ca acasă. Când sunt acolo, îmi petrec timp cu familia, dar și cu prietenii apropiați”.
Vorbind despre munca depusă pentru să ajungă titular în SuperLigă, la o echipă precum Dinamo, tânărul goalkeeper a adăugat: „De mic pot să spun că n-am <<furat>> niciodată la exerciții. Dacă mă punea antrenorul să fac 100 de flotări, nu fentam să fac 80-85 sau să mă apropii de numărul corect. Tot timpul făceam 100, ori chiar mai mult. Apoi cel mai mare sacrificiu din munca pe care am depus-o a fost să plec de acasă la 18 ani. Prima săptămână mi-a fost cel mai greu. Mă mutasem în Sibiu și în prima săptămână în acel apartament în care stăteam trebuia să fac eu contract la internet și televiziune. A trebuit să vin de acasă cu un televizor, nici semnal foarte bun n-aveam în acel loc. Nu mergeau nici datele mobile. Era iarnă și la ora cinci seara eram în beznă. Nu știam pe nimeni, absolut nimeni. Aveam doar câte 20 de apeluri cu mama, cu sora, cu prietena. Era foarte urât. Mi-am propus să rămân șase luni și dacă nu era de mine, plecam”.
Dan Țapoș a fost cel care a lucrat cel mai mult cu Alexandru Roșca la UTA și Pecica, dar și Ovidiu Pașcalău, la Crișul Chișineu Criș. Tânărul portar a mai încăput la UTA și pe mâna lui Gabi Vasiliu, în gestiunile lui Laszlo Balint și Ilie Poenaru.
L-am pierdut şi p’ăsta! Meszariaşu-i meszariaş…Am uitat, că-i cu atleticii…
HAIDE UTA!!!