Unirea Sântana a scris istorie, promovând în premieră pe scena Ligii a 3-a în fotbalului românesc. După momentele de sărbătoare, fericite, urmează și deciziile dureroase, despărțirea clubului de unii dintre artizanii tripletei, campionat-cupă-promovare. Cel mai răsunător „divorț” este, probabil, cel al lui Edward Csurka, pentru simplul fapt că acesta vine după nu mai puțin de 14 ani de fidelitate pentru culorilor „roș-negre”. Portarul format la CSS Gloria își ia rămas bun de la Sântana după un sezon în care a fost titular în 13 meciuri din campionatul Ligii a IV-a Mavros, fără – însă – să primească minute la finala Cupei contra cei de la CS Socodor sau la meciurile de baraj, când i-a predat „ștafeta” lui Nicușor Grecu.

Despărțirea a fost confirmată și de către Ciprian Pătroi, directorul sportiv al celor de la Sântana, care l-a și pregătit specific în ultimul an și jumătate, ca și fost goal-keeper la Crișul. „Edi Csurka e un băiat extraordinar, de caracter, foarte muncitor, un portar de calitate. Mi-a făcut plăcere să lucrez cu el, îmi pare rău că nu am putut continua împreună și la Liga 3-a. Îi urez baftă pe viitor și sper să mai putem la un moment dat să lucrăm împreună”, a menționat Pătroi.

Pentru fotbalul zilelor noastre o carieră de 14 ani la o singură formație este ceva special. Edward Csurka îi spune adio Sântanei la vârsta de 33 de ani, în special datorită faptului că la Liga 3-a pretențiile legate antrenamente și meciuri sunt altele. Despre toate și ne-a vorbit chiar experimentatul portar.

– Edi, pentru început, spune-ne unde ai început fotbalul și cine a fost primul antrenor al tău?

– Primii pași i-am făcut la CSS Gloria Arad sub îndrumarea profesorului Dinu Donca. Interesant e că am început ca fundaș dreapta, dar la un moment dat cei doi colegi pe care îi aveam în poartă au plecat și nu mai avea cine să apere. Atunci m-am autopropus, cu toate că nu pot să spun că aveam o mare atracție pentru postul de portar sau că aveam un idol din acele timpuri. Jucând, însă, meci de meci și apărând la antrenamente mi-am dat seama că acolo e locul meu și am rămas în poartă.

– Cum a fost trecerea la seniori?

– Am avut șansa ca aproape toată grupa noastră de la CSS Gloria să facă pasul spre liga a patra alături de Dinu Donca, la CS Sânleani. Am debutat acolo la vârsta de 16 ani și am rămas pentru trei sezoane, timp în care l-am avut ca antrenor și pe regretatul Gian Pio del Monaco. A fost o perioadă de învățare a ceea ce înseamnă fotbalul la nivel de seniori, diferit în mod clar față de cu ce eram obișnuit la juniori.

– Și în anul 2011 ai ajuns la Sântana, acolo unde ai rămas până în această vară…

– Da, țin minte că m-a sunat Adrian Ciornei și m-a întrebat dacă nu vreau să fac pasul spre Sântana, aveau nevoie de un portar de rezervă și am acceptat imediat. A fost o schimbare totală față de ce era la Sânleani, mulți jucători pe care îi știam din duelurile din precedenții trei ani, dar am găsit un grup foarte unit în care m-am integrat foarte ușor. A contat mult și că la două săptămâni după ce am semnat cu Sântana a venit ca și antrenor și Dinu Donca și – astfel – integrarea a fost și mai ușoară. De asemenea, o primă întâmplare plăcută și o dovadă a faptului că aici a fost locul meu că a fost la câteva etape după ce am semnat cu ei am avut un meci foarte bun făcut, cu multe parade. Imediat după sfârșitul partidei a venit Ovidiu Nadiu la mine și mi-a mărit salariul, fiind mulțumit de prestația mea.

– În plus, în același timp ai întâlnit-o și cea pe care ulterior a devenit soția ta, pe Ioana.

– Da, încă un semn al faptului că acolo urma să devină casa mea. Am cunoscut-o pe Ioana la puțin timp după ce am ajuns la echipă, iar în 2017 ne-am căsătorit. Practic de atunci a doua mea casă a devenit Sântana.

– Spuneai de Ovidiu Nadiu că ți-a oferit o mărire salarială la puțin timp după ce ai ajuns, cum a fost relația profesională cu el în cei 14 ani?

– Una excelentă și unul dintre motivele pentru care am rămas atât de mult timp la club. A fost mereu un om corect nu doar cu mine, ci cu toți colegii, onest. Întotdeauna, tot ce a promis a respectat, ne-a ajutat mereu cu un sfat, cu o vorbă bună, indiferent că era vorba de întâmplări sportive sau din viața personală. De asemenea, un alt om important pe care nu am cum să nu  îl apreciez este Cătălin Puia care în fiecare sezon a făcut tot ce a ținut de el pentru a ne asigura toate condițiile necesare și ne-a oferit tot sprijinul său pentru a fi mereu un grup unit.

– E rar în ziua de astăzi ca un jucător să rămână timp de 14 ani la același club, indiferent de nivel. Ce te-a făcut să nu schimbi clubul în toată această perioadă?

– A contat mult faptul că mereu am avut un grup unit, indiferent de obiectivul pe care l-am avut. Având sprijinul conducerii mereu, ce ne-a asigurat stabilitatea financiară, continuând cu faptul că deja mă simțeam sântănean ca urmare a căsniciei cu Ioana. Apoi, indiferent de colegii pe care îi aveam, mereu a fost o atmosferă bună și un grup închegat. Acestea au fost motivele pentru care, în ciuda ofertelor primite, nu m-am gândit până acum să plec.

– Poți să ne spui care a fost antrenorul de care te-ai simțit cel mai apropiat în toată această perioadă?

– Nu ar fi corect să scot în evidență un singur nume, indiferent dacă am fost ales ca titular sau am fost ținut pe bancă, nu m-am certat niciodată cu niciun antrenor. Întotdeauna mi-am văzut de treabă, de antrenamente, iar dacă decizia lor a fost să joc sau nu din primul minut, am pus obiectivul clubului deasupra dorinței mele de a juca în fiecare weekend. Dacă, totuși, ar trebui să aleg un nume, aș spune Dinu Donca, deoarece cu dânsul am început primii pași în fotbal și tot dânsul mi-a oferit șansa debutului la seniori.

– Care a fost cel mai dificil moment din cei 14 ani petrecuți la Sântana?

– Cu siguranță minutul 93 al partidei cu Felnacul din urmă cu două sezoane, atunci când Morariu a înscris din lovitură liberă. A fost foarte greu, practic toată munca noastră de un an de zile a fost spulberată cu acea fază. Dar, în ciuda dezamăgirii ratării obiectivului și a supărării ca nu am evoluat mai mult în acel sezon, nu m-am gândit să plec, ci – din contră – mi-am propus și m-am motivat și mai tare pentru a realiza la un moment dat acest obiectiv.

– Cum a fost pentru tine sezonul recordurilor la Sântana?

– Per total unul foarte bun, poate cel mai bun al meu. Am început ca rezerva lui Nedelea, fiind un avantaj pentru echipă să evolueze doar cu un junior pe teren. Am primit șansa în tur să evoluez în meciurile dificile, după care, în retur, am fost titular în aproape toate disputele. Sunt foarte bucuros că am reușit să obținem eventul și cel mai important că am obținut promovarea!

– S-a simțit presiunea promovării în acest sezon în vestiar?

– Nu neapărat, pentru că știam ce avem de făcut și cum trebuie să fim pentru a promova. A contat foarte mult experiența profesorului Adrian Abrudean, care a știut să ridice presiunea de pe umerii noștri, dar – în același timp – să ne facă concentrați și focusați la maximum pentru îndeplinirea obiectivului. A știu cum să gestioneze toată această perioadă, iar rezultate s-au văzut la final.

– Ce crezi că a fost diferit în acest sezon pentru voi față de celelalte sezoane în care s-a propus promovarea dar nu s-a îndeplinit?

– Pot să spun că anul acesta a fost grupul cel mai unit din toți acești 14 ani de când sunt aici. A contat experiența și stilul profesorului Abrudean, experiența și valoarea unor jucători ca Nistor, Burlă, Sabău, Lazăr, Copil, Clej, Vasinc, Brândușe sau Cipri Rus, dar și a celorlalți componenți. Iar acest lucru s-a văzut cel mai bine în maniera în care ne-am concentrat la fiecare etapă, indiferent de adversarul întâlnit. Am rămas focusați din prima până în ultima etapă. În plus, stilul antrenorului a contat foarte mult, a ținut mult la disciplină, la respectarea prezenței la antrenamente și să înțelegem și să punem în practică tot ceea ce ne arăta la sesiunile de pregătire. De stabilitatea financiară oferită de club nu mai precizez pentru că e un fapt binecunoscut că niciodată la Sântana nu au fost probleme din acest punct de vedere. Ca în fiecare sezon ne-au oferit totul.

– La baraj ați reușit să treceți fără prea mari probleme de cei de la Nera Bogodinț…

– Am fost foarte motivați și conectați la maximum, mai ales că ne doream să luăm un avantaj considerabil la prima partidă, de pe teren propriu. Ne-am propus să facem două partide foarte bune și să scriem o pagină de istorie pentru orașul Sântana. Sincer, adversarul nu mi s-a părut cel mai puternic întâlnit în acest an, pot să spun că în campionat am avut parte de meciuri mai grele. Cei de la Bogodinț nu au avut șut pe poartă în cele două dispute, nu și-au creat ocazii, tactica lui profe’ Abrudean a dat roade.

– Ai fost titular în marea majoritate a acestui sezon, dar nu ai jucat niciun minut la baraj. Te-a deranjat acest lucru?

– Nu pot să ascund faptul că am fost puțin supărat că nu am evoluat deloc în cele două partide. Mai ales în returul campionatului am fost om de bază și, zic eu, mi-am făcut treaba destul de bine. Dar cel mai important lucru era ca echipă să își îndeplinească obiectivul, să reușim să promovăm, iar supărarea mea a trecut în plan secundar, odată cu ultimul fluier al returului cu cei de la Bogodinț.

– Trăind practic în Sântana cum ai simțit că s-a raportat orașul la această performanță?

– Am fost foarte impresionat de numărul mare de spectatori care au fost alături de noi în retur. În tur, acasă, stadionul a fost plin, dar faptul că în deplasare au venit așa de mulți a fost foarte plăcut. Cred că asta spune multe, spune că orașul Sântana avea nevoie de o promovare în liga a treia, se dorea și se simțea îndeplinirea acestui pas.

– Ai realizat eventul, s-a bifat și promovarea în liga a treia și cu toate acestea ai optat acum să pleci după 14 ani. Care sunt motivele despărțirii?

– După acest retur intens, cu 3-4 antrenamente pe săptămână, am simțit nevoia să petrec mai mult timp alături de familie, de fetița mea Naty, care tocmai a împlinit 5 anișori. În plus, îmi doresc să fiu la o echipă unde să joc titular, simt că mai am lucruri de demonstrat încă în fotbal. Mi-am dat seama că în liga a treia, la Sântana, îmi va fi greu să fiu numărul unu, având în vedere că la acest nivel se pune accent pe a avea un junior în poartă, datorită regulii celor trei copii prezenți 90 de minute pe teren.

– E grea despărțirea de clubul alături de care ai stat 14 ani?

– Decizia a fost foarte grea, am cântărit mult dacă să fac acest pas sau nu. O parte din sufletul mereu rămâne mereu acolo, în fiecare weekend sunt în Sântana și voi fi mereu suporterul echipei. M-am hotărât să plec după meciurile de baraj, până atunci am fost focusat doar pentru ceea ce aveam de făcut. Am discutat cu domn profesor Abrudean, cu Cătălin Puia, cu Ovidiu Nadiu, i-am anunțat de decizia mea și ne-am înțeles ca despărțirea să fie una amiabilă, având în vedere toată perioada petrecută și eforturile depuse de toate părțile care s-au soldat cu acest sezon de succes, cu eventul realizat și promovarea în liga a treia. Vreau să îi mulțumesc lui Adrian Abrudean pentru acest an și jumătate pe care l-am petrecut împreună, pentru toate lucrurile pe care le-am învățat de la dânsul. De asemenea, nu pot să nu îi mulțumesc și lui Cipri Pătroi pentru antrenamentele făcute cu el, lui Cătălin Puia și Ovidiu Nadiu, care mi-au înțeles motivele pentru care vreau să plec și care mi-au oferit în toți acești ani tot sprijinul. Nu în ultimul rând, vreau să le spun mulțumesc și suporterilor echipei care în acest an, mai mult ca niciodată, au fost alături de noi și ne-au împins de la spate pentru a ne îndeplini obiectivul.

– Te-ai despărțit de Sântana, ai ales următorul club la care vei juca?

– Încă nu, urmează o scurtă perioadă de concediu, după care voi lua decizia. Am primit oferte încă dinaintea barajului, dar le-am amânat pe toate până după aceste meciuri, deoarece nu mă puteam gândi la altceva decât la îndeplinirea obiectivului. Cu certitudine îmi doresc să merg la un club unde obiectivul va fi o clasare în primele clasate și, cine știe, poate vara viitoare mă va prinde în aceeași postură de a lupta pentru promovarea în liga a treia.