Mircea Lucescu, cel mai bun antrenor din toate timpurile, a plecat aseară dintre noi la vârsta de 80 de ani și 8 luni. „Il Luce” a lucrat la naționala României cu patru fotbaliști arădeni, Ioan Bogdan, Helmut Duckadam, Marcel Coraș și Dennis Man. Pe primii trei i-a avut la comandă în anii ’80, iar pe atacantul lui PSV acum, în ultimul mandat încheiat după eșecul din barajul cu Turcia, pentru Campionatul Mondial din America.

A plecat de la UTA la Aurul Brad, ultimul pas înainte de Corvinul

Cercul se închide oarecum pentru că atât Bogdan, cât și Man au plecat în fotbal de la Vladimirescu. Ioan „Roger” Bogdan s-a născut pe 26 ianuarie 1956. A ajuns la UTA vârsta de 11 ani și i-a avut pe rând antrenori pe Dan Alexandru, Zoli Farmati, Bandi Mercea, Titi Dobra și Liviu Coman. În 1975 a încheiat junioratul și UTA l-a dat la Aurul Brad, ultimul pas înainte de a ajunge la marea echipă a celor de la Corvinul. „La Brad am jucat trei ani, am promovat în B. Am jucat foarte bine şi au venit şi de la Jiul, şi de la Corvinul după mine. Am revenit cu ordin la UTA, în 77, fiind în armată, dar a fost din nou dezamagire. Eram în lot, dar nu jucam. Am pierdut un an. Am revenit la Brad, chemat de primarul de acolo, care mă simpatiza foarte mult şi am jucat până în primăvara lui 78. Iar în vară m-am dus la Corvinul. Era Ilie Savu antrenor și jucau Radu Nunweiler, Lucescu, Kassai, Dumitriu IV, Economu, Georgescu, Surenghin, Agud, Dina, Merlă, Gălan, promovaseră Petcu, Nicșa, Bologan și portarul Ion Gabriel. Am debutat în Divizia A la Iași, am pierdut cu 1-0, a dat Romilă gol. Am jucat șapte ani titular meci de meci. Erau două tabere. Savu avea metode mai perimate de pregătire, iar căpitanul Lucescu, care avea de partea sa bucureștenii, ne comunica altele. Eram între ciocan și nicovală. În iarnă l-au dat afară pe Ilie Savu, dar am retrogradat. În B, Lucescu a reformat echipa, l-a adus pe Dumitrache de la Jiul, pe Oncu şi Klein de la Brad, a venit Ioniță de la Rapid, au fost promovați Andone, Gabor, Rednic, Mateut. Era sudata echipa. Am promovat în vara lui 80, cu UTA și Oradea contracandidate”, a relatat Ioan Bogdan într-un interviu luat de colegul nostru Vali Viski pentru săptămânalul Sport Cafe și publicat și pe sportarad.ro. 

„Roger” Bogdan a fost printre primii elevi ai lui Mircea Lucescu: „Ne fixase obiectiv cifra de 100 de goluri”

Fundaș stânga de meserie, Ioan „Roger” Bogdan a asistat la debutul în antrenorat al lui Mircea Lucescu. „A venit cu metoda cu construcția jocului, pase fundașii între ei. <<Dați o pasă, nu bubuiți, să râdă lumea în tribună de voi!>>, spunea. Îl avea pe Dan Cristea colaborator, care aducea „France football” și altele din Europa. De multe ori, cum jucam 4-3-3, portarul era pe post de libero, mai avansat la 25-30 de metri la faza noastră de atac. Lucescu ne fixase obiectiv să atingem cifra de 100 de goluri, am reușit doar vreo 90. Implica un joc combinativ, cu fundașii urcați în atac, era Petcu conducător de joc și finalizator excepțional. Era lege să nu urmărești mingea ci să mergi direct la om să faci obstrucție, chit că luai un cartonaş galben. Dar rupeai jocul şi între timp ne repliam. Am avut şi pregatire fizică superioară. Am fost la Poiana Braşov şi Czako, antrenorul de la UTA, s-a dus la Mircea Lucescu şi a cerut programul pe care îl făceam noi. I l-a dat, dar cei de la UTA n-au reușit nici jumate! Kukla a început să înjure, „lasă-ne domne cu Lucescu ăsta!”. Eram și mai tineri și rezistam. Aveam mișcări de jucatori, scheme, trebuia să pasezi cu scop, cu scoaterea omului din joc și cu pas cu finalizare. Jucam într-o viteză și un ritm infernal, echipele nu făceau față”, și amintește arădeanul.

„Lucescu nu putea fi condamnat de incompetență sau nostalgie”

Ajuns selecționer al echipei naționale, Mircea Lucescu a apelat la câțiva jucători de la Corvinul, iar printre ei se afla și Ioan Bogdan. Acesta debuta „sub tricolor” pe 14 aprilie 1982, într-un amical cu Bulgaria, câștigat cu 2-1 de România. Din acea națională mai făceau parte și alți fotbaliști din „generația de aur” a hunedorenilor, precum alături de Ioan Andone, Romulus Gabor, Michael Klein sau Mircea Rednic, ultimul antrenând-o pe UTA până în vara anului trecut. „Vreau să clarific unele comentarii răutacioase cu prezența hunedorenilor în națională. Lucescu nu putea fi condamnat de incompetență sau nostalgie. A vrut să facă treabă cu ideile lui despre fotbal. Normal că trebuia să aibă niște jucatori care să le poată aplica. Am jucat la naţională eu, Andone, Rednic, Gabor și Klein, reprezentativi la Hunedoara. După ce a plecat Lucescu de la naţionala, ceilalti patru au strâns 60-70 de selecţii. În 81, am fost pe primul loc în ancheta Sportul, ca fundaş stânga din ţară. M-am impus pe postul meu. Lucescu şi-a aprins paie în cap că nu prea mai erau jucatori de la Steaua şi de la Dinamo. Craiova avea susţinere, Păunescu şi Ştefan Andrei, care ţineau cu „Universitatea”, comentau de ce sunt multi de la Corvinul. Adică noi eram mulți 5 de la Corvinul și 15 de la Craiova nu erau mulți! Am comunicat să nu mă mai cheme. Am jucat 9 meciuri la națională, unul oficial cu Cipru la Hunedoara. Am jucat în Campania pentru Euro 84 și ne-am calificat din grupa cu Italia, Suedia și Cehoslovacia! Ce ar fi să joace acum România în grupa cu Spania, Olanda, Germania și Franta și să se califice numai una. Am fost și la un turneu extraordinar în America de Sud. Am jucat cu Argentina, Chile, Peru. Joci odată în viaţă contra unei campioane mondiale! Am avut ocazia să joc împotriva acestor jucători mari, inclusiv Maradona. Erau stadioanele pline ochi. Argentina a jucat cu Fillol – Olguin, Galvan, Pasarela, Tarantini – Ardiles, Galego, Maradona – Valdano, Diaz , Kempes. Valdano mi-a fost adversar, iar la final a fost înlocuit cu Bertoni. M-a impresionat că aşa tare mi se părea că pasau de la 5-6 metri, foarte tare cu latul şi se lipea mingea de piciorul lor. Nu-şi făceau probleme de preluare! Am pierdut onorabil. I-am facut un tackling lui Kempes, s-a uitat lung la mine, dar a plecat şi nu a zis nimic. Era ruşine atunci să stai jos să te văicăreşti. S-a dus pe partea ailaltă, la Rednic, care era mai blând”, și-a mai amintit Ioan Bogdan.

În anul 1985, fotbalistul arădean s-a întors acasă de la Corvinul. A jucat la UTA până în 1987, iar apoi la Strungul până înainte de Revoluție. La 70 ani împliniți de 3 luni, Ioan „Roger” Bogdan este observator al Ligii Profesioniste de Fotbal, fiind delegat deseori chiar la meciurile UTA-ei, de la Arad.