Capela cimitirului din Fânânele a fost neîncăpătoare pentru cei care au venit, împietriți de durere, încă increduli, ca să stea la căpătâiul lui Radu Mărginean. La ora 19, când a început slujba de priveghi, gândul apăsător te purta cu 24 de ore înainte. Din ce au povestit cei care au trecut pragul bazei de agrement MPA Pool în fatidica seară de marți, „Mărgi” i-au întâmpinat cu același zâmbet larg. Puțin obosit, dar amabil, fostul mijlocaș intra în discuțiile clienților, prietenilor, despre Cupa Mondială.

Chiar el recunoscuse că nu a văzut nici un meci întreg, dar expertiza sa de fost internațional de tineret și favorit al tribunelor de pe „Francisc Neuman” era prea importantă ca să nu fie exprimată. Când „fluxul” s-a mai potolit, Radu s-a dus în treaba sa. Avea de remaniat ceva în camera tehnică a bazei, unde sunt amplasate pompele care deservesc piscinele. Și acolo și-a găsit sfârșitul. Miercuri am aflat de la IML că s-a electrocutat și – probabil – inima i s-a oprit instantaneu.

Când l-a găsit Dominic, băiatul său fotbalist la Dinamo, era deja târziu. Rugămințile lui Nicu Mărginean pentru Dumnezeu și medici nu au mai avut nici un efect. Miercuri seara a fost „stâlpul”, iar Dominic și nea Nicu au fost sufocați de îmbrățișări. Teodora, de asemenea. Printre lacrimi, suspine și întrebări fără răspuns.

Negrul de pe hainele și chipurile celor care l-au cunoscut, apreciat și iubit pe Radu a acompaniat pildele triste ale preoților. Un negru impecabil au purtat și „ultrașii” echipei UTA, care la finalul slujbei s-au grupat într-o parte și au afișat mesajul: ”Rămas bun, Radu!” Nu au scandat, nu au aplaudat. Doar tăcere și fumigene negre aprinse deasupra capetelor. Apoi, bannerul a fost fixat pe gardul cimitirului din Fântânele.

Mulți, foarte mulți, poate toți foștii elevi ai lui Radu Mărginean nu înțelegeau de ce au fost „convocați” printre morminte. Nu se așteptau la așa ceva din partea lui Radu, el era cu voia bună. Foștii colegi ai lui „Mărgi” au înțeles mai bine ce s-a întâmplat și tot nu au putut accepta coșmarul pe care-l trăiesc. Au plâns unii în brațele altora, după care s-au încurajat, s-au privit față, ca bărbații. O făcuseră de sute de ori în vestiar, la victorii și înfrângeri și în alte momente de cumpănă din viață. Când era și Radu.

Lângă sicriu durerea poate fi tăiată cu cuțitul. „Mărgi” dormea acoperit cu steagul echipei UTA. „Alb-roșul” face notă discordantă cu negrul din jur, dar sunt culorile care i-au unit pe toți. Seara de joi e la fel grea, iar ziua de vineri, imposibilă.

Drum lin, Radu Mărginean!