Brankica Hadzovic, despre lupta cu cancerul: „Eu nu am pierdut pe nimeni, simt că nu sunt singură, înconjurată cu dragoste”

Brankica Hadzovic (45 de ani) este straniera cu cele mai multe sezoane la echipa de  baschet feminin a Aradului. Conducătorul de joc din Serbia a jucat 8 sezoane în „galben-albastru”, primul contact cu Aradul avându-l în 2015. A revenit în vara lui 2016, după jumătatea de sezon în care a trebuit să plece la Alba Iulia pentru că gruparea de pe Mureș s-a confruntat cu probleme din cauza schimbării legii. A fost căpitanul FCC UAV Arad până a decis să pună capăt carierei odată cu medalia de bronz națională cucerită în primăvara anului 2023. Apoi, Branki a devenit antrenorul secund al FCC UAV Arad, cu atribuții de team-manager. A fost mereu lângă fetele de argint din primăvara lui 2024, dar și de cele care cucereau Cupa României la  baschet 3×3. În toamna anului 2024, sârboiaca a aflat că are cancer la sân, după care crunta maladie s-a extins și la ficat.

Hadzovic: „Până acum am plătit peste 30 de mii de euro în Turcia, pentru viață nu întrebi de preț”

După ce a luptat în spitalele din România, la Cluj și Timișoara, Brankica Hadzovic a ajuns în Turcia, unde tratamentul a început să dea rezultate și lucrurile încep să meargă spre bine. Fosta baschetbalistă a vorbit deschis despre tot calvarul prin care a trecut și le este recunoscătoare tuturor care au ajutat-o. Comunitatea arădeană, sensibilizată de FCC UAV Arad sau clubul UTA, dar și alte organzații din oraș, au făcut o serie de evenimente caritabile prin care au reușit să dea o mână de ajutor. Dar fonduri s-au strâns și în Serbia sau Muntenegru, acolo unde fosta baschetbalistă este încă foarte apreciată. „Dacă nu aș fi avut bani strânși din baschet, nici nu m-aș fi gândit să merg în Turcia. Acolo bună dimineața este 1000 de euro. M-am întors acasă din Turcia și mama mi-a spus: în Muntenegru au început deja să facă ceva să te ajute. Nu m-am gândit pentru că noi, ca familie, am vorbit. Când îmi cheltui toți banii din baschet, vom vinde casa, totul doar pentru ca eu să fiu bine. Nu contează pentru viață, nu întrebi de preț. Și după aceea în Serbia au început același lucru. Pe social media peste tot era Branki, Branki, Branki. Și vorbeam cu o mulțime de oameni. Prietenii mei au spus că te iubim, vrem să te ajutăm și după câteva zile m-am calmat. Eram plină de adrenalină pentru că mă trezesc și sunt etichetată în zeci de de postări. Doar în acel timp recunoști că ești bolnav și cineva îți dă bani pentru ajutor. Până acum am plătit peste 30.000 de euro acolo. Am fost doar de șase ori în Turcia. Poate voi avea operație la ficat, la sân. Așa că pur și simplu nu știu cât va costa și acești oameni care vor să ajute… clubul a făcut același lucru. Sunt aici de 11 ani ca jucătoare, ca manager, nu contează. Oamenii din Arad înțeleg baschetul. Ei știu cine dă aici totul, așa că ei știu că iubesc acest oraș de parcă m-aș fi născut aici. Nu vreau să menționez pe nimeni la capitolul mulţumiri, pentru că nu vreau să uit pe cineva. Sunt atât de recunoscătore pentru tot și toți cei care fac ceva pentru mine. Clubului meu, oamenilor din Arad şi din România, Muntenegru și Serbia, tuturor celor care mă ajută. Simți că nu ești singură. Eu nu am pierdut pe nimeni. Și asta este important, pentru că în acești doi ani am auzit o mulțime de lucruri. Soțul părăsește soția pentru că are cancer sau cineva care nu este căsătorit, că prietenii o părăsesc. Toată lumea este aici aproape de mine și asta chiar îmi dă aripi, pentru că am nevoie de multă dragoste acum, chiar dacă mă joc de parcă nu aș avea nevoie. Știu că fac tot posibilul. Nu m-am dat bătută și vă mulțumesc foarte mult pentru tot. Nu voi renunța niciodată!”, a declarat fostul căpitan al FCC UAV Arad într-un interviu recent, pentru contul de YouTube al grupării „galben-albastre”. 

„Sunt atât de fericită că după trei ședințe de chimioterapie lucrurile merg spre bine, aștept scanarea din 17 noiembrie”

Sârboiaca a venit în orașul nostru și pentru a-și relua o parte dintre atribuții, dar și a le cunoaște pe noile achiziții ale echipei antrenată de Tatiana Gallova. „Sunt atât de fericită că după trei ședințe de chimioterapie, făcute în Turcia, lucrurile merg spre bine. Doi ani am auzit doar vești proaste. A doua zi după PET CT mi-a spus că funcționează această chimio. Nu ai mai multe tumori, deci chimio oprește asta și începe să lucreze pentru a le micșora. Unele tumori care au avut cam 3 centimetri și ceva sunt de doi centimetri și șapte. Deci vor fi din ce în ce mai mici până mor, până când le distruge chimio. La sân nu mai am celule active. Am mai făcut încă trei chimio. Voi aștepta scanarea din 17 noiembrie. După 3-4 zile de la această chimio nimeni nu mă poate atinge pentru că simt durerea pielii. Dar după 9-10 zile de efecte adverse știu că voi fi fericită 10 zile. Vin în Arad, lucrez, asta mă face fericită, așa că continui normal”, a mai afirmat Branki.

A suferit și șocul pierderii tatălui: „Cu toată lupta mea a trebuit să mai trec și prin asta”

Pe lângă lupta cu cancerul, Brankica Hadzovic a trebuit să înfrunte și durerea pierdere tatălui drag. S-a întâmplat în luna decembrie a anului trecut. „Pentru asta nu m-am pregătit deloc. În noiembrie anul trecut, tatăl meu a avut un atac cerebral și în decembrie a murit. Încă doare, îmi pare atât de rău! Sunt puternică, dar pentru aceste lucruri nu poți fi niciodată puternic. Cu toată lupta mea a trebuit să mai trec și prin asta. Mă rugam să mă trezesc dimineața următoare. Ce durere simt în inima mea, în sufletul meu și cancer și toate astea… Dar într-o zi am început să-mi fac bagajele, după 20 de zile, pentru că am fost foarte jos. Eram foarte rău și mental, iar această pierdere m-a lovit atât de tare! Până în ziua de azi nu știu cum m-am ridicat într-o zi și am spus că plec la Arad. Trebuie să-mi salvez viața! A fost un lucru foarte bun pentru că atunci când am venit aici am început să lucrez. Plecam de acasă la nouă dimineața și mă întorceam acasă la nouă seara. Nu doream să fiu acasă singură și să plâng de fiecare dată. Pentru că atunci când sunt acasă plâng. Când sunt aici, fetele şi oamenii din Arad mă ajută foarte mult. Sunt încă tristă, aceasta este cea mai mare durere pentru mine. Cancerul n-a fost nimic pentru mine. Este normal pentru că este părintele meu de care eram atât de apropiată”, a mai dezvăluit Hadzovic.

Brankica Hadzovic le-a încurajat de pe margine pe fetele antrenate de Tatiana Gallova la meciul cu Alexandria, dar acum e în Serbia și așteaptă să plece din nou în Turcia pentru o nouă ședință de chimioterapie