Glorii aradene

Cum ne-a făcut mingea de fotbal cu ochiul în 2010

Fotbalul arădean a fost greu încercat în ultimii ani de zile, mai ales datorită loviturilor primite de UTA. Au fost destule momente triste în trecutul apropiat şi un soi de letargie a părut să-i cuprindă pe microbişti. Există însă şi clipele care te fac să tresari şi să-ţi aminteşti cum să te bucuri. E drept, nu e simplu să scoţi fotbalul din contextul unei vieţi sociale pe care, dacă o interpretezi după ce vezi la buletinele de ştiri, îţi vine să nu mai ieşi din casă. Dar poate e momentul unui nou început, declanşat tocmai de unele din secvenţele descrise în rândurile următoare. La mulţi ani!

1. Momentul Feyenoord (FOTO: Utiştii din generaţia 1970, pe stadionul unde au scris istorie)

A fost evenimentul numărul unu în fotbalul arădean pe 2010. Fresca pictată de utişti acum patru decenii a fost continuată. Flavius Domide, Mircea Axente, Gabor Biro, Florian Dumitrescu, Viorel Sima, Petre Şchiopu şi Ioan Bătrîna au fost din nou faţă în faţă cu titanii olandezi din acei ani, campioni ai lumii. Reîntâlnirea plină de nostalgie, intermediată de Iosif Matula, i-a readus în prim-plan pe marii noştri fotbalişti, cei care au dus mai departe moştenirea baronului Neuman, a lui Petschovszky, a lui Farmati...

Eroii Aradului au păşit iar pe De Kuip, cu o lacrimă în colţul ochiului, o picătură suficientă ca să se descuie scrinul cu amintiri superbe şi să ne reamintească de ce înseamnă UTA.

Azi, când bucuria apare atunci când promovăm în liga întâi, poate fi foarte greu de conştientizat – pentru unii, chiar imposibil – că Bătrâna Doamnă chiar a fost capabilă de aşa ceva. Dar e real, au fost ani când de aici s-a dat ora exactă în fotbalul românesc, iar echipele din Bucureşti nu mai ştiau cum să se coalizeze doar ca titlul naţional să nu mai ia direcţia Aradului. Bărbaţii îmbrăcaţi atunci în alb şi roşu au avut puterea să se ia la luptă cu Feyenoord, unde juca, de exemplu Wim Jansen. Cel care ne-a dat gol atunci avea să evolueze în două finale de Campionat Mondial, în 1974 şi 1978, în echipă cu Cruyff, Neskeens, Rensenbrink şi ceilalţi creatori ai „Portocalei Mecanice”. Revenirea în fieful celor din Rotterdam ne-a făcut să ne redescoperim mândria şi ne-a trasat datoria să ne amintim cine suntem.

2. UTA trăieşte (FOTO: George Ţucudean, figură principală în UTA 2010)

Paradoxal poate, însă adevărat. Clubul alb-roşu e azi departe de performanţele trecutului. Din a doua jumătate a anilor 1990, mai precis după ce fabrica fondată de baronul Neuman şi-a pierdut puterea, echipa de fotbal a mers pe gheaţă tot mai subţire. De multe ori, supravieţuirea s-a datorat anvergurii pe care au conferit-o anii de glorie.

Singurele performanţe le-au reprezentat două promovări, cu un plus pentru cea din 1992-1993, când la Arad au fost răpuse echipele importante ale momentului.

S-a rupt totul în 2006, la retrogradarea în liga a treia, urmată la câteva săptămâni de o promovare artificială, ale cărei consecinţe aveau să fie crunte, având în vedere de ce a urmat. Lipsa unei construcţii sănătoase şi sincere – cu tot ce se presupune aici – a dus la datorii imense aveau să genereze multe luni cu respiraţie artificială şi rafale de gloanţe trecute milimetric pe lângă inimă. Falimentul încă unei societăţi pe baza căreia a funcţionat clubul şi luarea în calcul a posibilităţii începerii de la zero, din campionatul judeţean, au părut să arunce definitiv legenda în bernă. Dacă azi UTA trăieşte, după toate câte i s-au întâmplat, dacă încă se merge la stadion, la meci, deşi au fost prea multe clipe în care sfârşitul a fost prea aproape, vorbim de o victorie. Aşa cum poate fi interpretată ea. În tur, au fost câteva meciuri frumoase pe arena Francisc Neuman şi, poate ce e mai important, după mult timp, în lot regăsim mulţi fotbalişti arădeni, cărora antrenorii au grijă suficientă să le explice ce înseamnă să joci la UTA.


3. Sclipirile copiilor de la Atletico (FOTO: Înfiinţat în 2002, Atletico a devenit nume respectat în fotbalul juvenil din România)

Clubul galben-negru s-a făcut singur respectat, prin performanţele obţinute. Anul 2010 a adus încă trei rezultate remarcabile în vitrina grupării conduse de Alexandru Meszar – o medalie de bronz cucerită de generaţia 1998 la Cupa Hagi, Campionatul Naţional al Juniorilor E, desfăşurat sub „patronajul” lui Gheorghe Hagi. Finalul de an a venit cu încă două medalii naţionale – argint la Memorialul Gheorghe Ola cu grupa 2001 şi bronz la Memorialul Gheorghe Ene cu grupa 2002. Frumoasele rezultate le continuă pe cele din anii anteriori – aur şi bronz pentru generaţiile 2000 respectiv 1999, aur pentru cea din 1997 şi argint pentru cea din 1991. Atletico a continuat, de asemenea, să întreţină contactul cu marile cluburi din Europa, mai mulţi puşti respirând deja atmosfera din fotbalul mare.


4. Ascensiunea lui Ovidiu Haţegan (FOTO: A fost anul confirmării pentru arbitrul din Arad)

Arbitrul arădean a devenit o prezenţă obişnuită pe prima scenă şi a dus la capăt multe meciuri grele. Dacă facem abstracţie de comentariile făcute la diversele posturi sportive de la noi, unde ratingul e construit pe baza atacurilor (pentru că asta se cere, în viziunea celor care conduc posturile respective), ne putem bucura sincer pentru Ovidiu Haţegan. Pătruns pe lista FIFA, arădeanul a simţit şi atmosfera meciurilor din Cupele Europene, având inclusiv o delegare în Champions League, ca arbitru adiţional, la AC Milan – AJ Auxerre. Finalul de an a venit cu un cadou frumos pentru Haţegan, promovat în categoria a doua la nivel internaţional, la un singur pas de cea mai importantă treaptă, „Premier”.


5. Fotbaliştii arădeni de pe prima scenă (FOTO: Cristi Todea, căpitan la Mediaş, dedicându-i un gol fetiţei lui)

„Stranierii” noştri fac figuri frumoase acolo unde evoluează acum. La CFR Cluj, vara i-a adus lui Cristi Panin un nou event, urmat de încă o serie de meciuri în Champions League. Arădeanul a ajuns cel mai vechi component al echipei din cartierul Gruia şi e unul din liderii acesteia! În acelaşi oraş, dar la Universitatea – Sebastian Huţan şi Adrian Piţ. Al doilea înceracă să se regăsească după lungul şir de accidentări care i-a stopat ascensiunea, tocmai când semnase cu Roma. La Mediaş, Răzvan Pleşca a fost numărul unu între buturi în turul campionatului şi tot acolo banderola de căpitan e pe braţul lui Cristi Todea. An frumos şi pentru Cassian Maghici, care a promovat cu FCM Tg. Mureş în Liga 1, apoi s-a transferat, tot pe prima scenă, la Victoria Brăneşti, unde e senator de dreapta. Radu Mărginean e titular la Gloria Bistriţa, la fel ca şi Cristi Munteanu şi Adi Rusu, la FCM Tg. Mureş respectiv FC Braşov. A debutat în prima divizie şi portarul Cristi Bălgrădean, în tricoul Unirii Urziceni, acolo unde l-a cedat Dinamo. Aradul a mai fost reprezentat în Liga 1 şi de portarul Daniel Mutu, în lot la Pandurii Tg. Jiu şi urmează să-l aibă la acelaşi nivel pe George Petcuţ, transferat acum o săptămână de FCM Tg. Mureş.


6. Meciul studenţilor cu CFR Cluj (FOTO:  Feroviarii au reprezentat cel mai de calibru adversar al lui ACU)

Formaţia din Aradul Nou nu e, în general, favorita microbiştilor. UTA acaparează cam tot ce înseamnă fotbal în Arad la nivel de pasiune şi audienţă. Totuşi, studenţii au reuşit să promoveze în vară, iar în Cupa României au avut un traseu frumos, încheiat doar de campioana en-titre a României. Pe 21 septembrie, echipa alb-albastră s-a duelat cu feroviarii pe stadionul Francisc Neuman. Clujul a venit la Arad cu destui „grei”, dar s-a impus abia pe finalul prelungirilor şi s-a calificat în optimile competiţiei. Pentru ACU a urmat însă o perioadă grea în campionat. Deşi stagiunea a început promiţător, a urmat un declin, iar iarna trece plină de calculele pentru evitarea retrogradării din eşalonul al doilea.


7. Schimbarea de la AJF (FOTO: Dorel Cura a readus în circuit o serie de foşti fotbalişti importanţi ai Aradului)

Fotbalul mic, cum i se spune, naşte o serie de ambiţii. Desprinsă după Decembrie 89 dn vechiul CJEFS (Consiliul Judeţean pentru Educaţie Fizică şi Sport), Asociaţia Judeţeană de Fotbal a fost condusă aproape două decenii de Nicu Selejean. Ultimii ani aveau să ridice o serie de semne de întrebare, referitoare prea multe nereguli tolerate. Nu neapărat de fostul preşedinte, cât de unii oameni aflaţi în subordinea sa. Semnele de întrebare le-au ridicat folosirea jucătorilor „pe fals”, violenţele de pe stadioane sau condiţiile precare întâlnite la prea multe baze sportive din judeţ. Dorel Cura a preluat conducerea la jumătatea anului şi, alături de o echipă în care şi-au făcut loc mulţi foşti fotbalişti importanţi ai Aradului, încearcă să schimbe din mers situaţia. Mentalităţile sunt dificil de schimbat, însă se speră la vremuri mai bune, în care un fotbalist legitimat la o echipă nu va mai putea evolua la alta în acelaşi timp şi ochii se vor închide, oamenii de ordine îşi vor face datoria, fotbaliştii vor avea unde să facă un duş după meci, iar echipa oaspete nu va mai fi luată la pumni şi picioare dacă îndrăzneşte să învingă…


Secvenţele descrise nu reprezintă neapărat un clasament, iar ordinea evenimentelor poate fi aleatorie, în funcţie de preferinţele fiecăruia. www.sportarad.ro vă invită să completaţi, dacă găsiţi evenimente petrecute în 2010 care ar putea fi incluse în acest material.

Comentarii Facebook

0
0

Un comentariu

  1. pai se mai poate spune,Panin campion in 2010.Ati putea din pacate sa faceti de asemenea UN TOP NEGATIV ale sportului aradean.Cred ca cel mai mare esec este infrangerile UTA-ei cu „U” si FCM Tg.Mures.

    0

    0

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back to top button
Close
Close