Reconstituiri din 1971
Aradul depășise euforia eliminării Feyenoordului, campioana lumii din anul Mondialului Mexican. Tragerea la sorți pentru turul doi din Cupa Campionilor Europeni a scos în fața UTA-ei tot un adversar de mare calibru, Steaua Roșie condusă de antrenorul Milijan Miljanic.
FOTOGRAFIA E DIN MECIUL TUR, DE LA BELGRAD, ȘI A FOST PROGRAMATĂ ÎN REVISTA FOTBAL DIN OCTOMBRIE 1970
Așa cum cei din Rotterdam puteau fi considerați creația lui Ernst Happel, echipa din capitala iugoslavă era în întregime creația lui Miljanic. Fost jucător al celor de la Zvezda în anii 50, antrenorul avea 36 de ani și era considerat liderul noii generații de tehnicieni. Pregătea trupa din Belgrad de patru ani și o formase în jurul lui Dragan Geaici, oficial desemnat cel mai bun fotbalist al Stelei Roșii din toate timpurile și una din cele mai bune extreme din lume. Perioada cu Miljanic (1968-1975) a lăsat o amprentă puternică a celor de la Crvena Zvezda asupra fotbalului iugoslav și european, cu patru titluri naționale și trei cupe cucerite. Valoarea fotbaliștilor era așa de mare încât la un moment dat echipa națională a Iugoslaviei era nevoită să lase pe dinafară anumite nume pentru că în lot erau deja selecționați prea mulți fotbaliști din lotul Stelei Roșii!
Fără speranţe după tur
Pe 21 octombrie 1970, „Marakana” din Belgrad primea UTA cu precauție, după avertismentele provocate trei săptămâni mai devreme. Eliminarea celor de la Feyenoord îi lăsase o impresie puternică selecționerului iugloslav Rajko Mitici, iar Miljan Miljanic a luat și el totul în serios, declarând că echipa arădeană trebuie respectată la fel ca Ujpest Dozsa (pe care sârbii o eliminaseră în primul tur după 0-2 și 4-0) sau Real Madrid. Utiștii au părut însă că a fost dat totul în dubla cu Feyenoord, a fost 3-0 fără comentarii pentru Steaua Roșie, cu goluri marcate de Filipovici, Acimovici și Ostojic. Polonezul Stanislav Ekstajn condusese formațiile Dujkovic – Djoric, Krivocuca, Antonjievic, Dojcinovski, Bogicevic, Novkovic (76 Karasi), Filipovici, Ostojic, Acimovic, Geaici respectiv Gornea – Calinin, Lereter, Pojoni, Brosovszky, Axente, Petescu, Domide, Dumbreanu (67 Sima), Dembrovschi, Fl. Dumitrescu.
„Momentul psihologic a fost în acea deplasare, la 0-0 noi am ratat două ocazii monumentale”, rememora Flavius Domide.
Nicolae Dumitrescu și Ioan Reinhardt au fost nevoiți să improvizeze, Gabor Biro era accidentat, așa că fundaș dreapta a fost trecut mijlocașul defensiv Dumitru Calinin, care l-a avut în grijă tocmai pe Geaici…
Un gol de Onoare pentru UTA
Pe 4 noiembrie, belgrădenii au întors vizita. „Spectatorii sârbi au invadat centrul Aradului și au golit alimentarele de mezeluri și brânzeturi, de trei zile n-ai mai găsit nimic. În goana după bilet, sârbii ofereau o geacă de fâș, la modă pe-atunci”, descria Teodor Gherle, legendarul organizator de competiții al UTA-ei, proaspăt intrat în pâine pe atunci. Atașamentul extraordinar al vulcanicilor sârbi purtase la Arad, se povestește, circa 3,000 de fani, care aveau să aplaude o nouă victorie a favoriților, tot cu 3 goluri marcate în poarta lui Gornea de Filipovici (2) și Jankovici. UTA se consola cu reușita de onoare a lui Ladislau Brosovszky, cel mai bun marcator alb-roșu din toate timpurile.
18.000 de spectatori urmăriseră ciocnirea condusă de englezul K. Howley, cu formațiile Gornea – Calinin, Pojoni, Lereter, Brosovszky, Petescu, Axente, Domide, Dumbreanu (55 Sima, 82 Șchiopu), Dembrovschi, Dumitrescu respectiv Dujkovic – Djoric, Krivocuca, Antonjievic, Dojcinovski, Bogicevic, Novkovic (72 Jankovici), Filipovici, Ostojic (72 Karasi), Acimovic, Geaici
Aventura UTA-ei se sfârșea, dar Steaua Roșie avea să urmeze un parcurs puternic, până în semifinalele competiției ce reunea campioanele Europei. Sârbii au trecut în sferturi de „dederiștii” de la Carl Zeiss Jena (2-3, 4-0), fiind opriți înaintea finalei de Panathinaikos Athena. A fost 4-1 și 0-3, iar grecii au jucat ultimul act datorită golului marcat la Belgrad. Finala a fost a Ajaxului (scor 2-0) condus de Rinus Michels, cel care avea să-i lase loc mai apoi românului Ștefan Covaci.
Legende de atunci
Revenind la meciul cu UTA, au rămas câteva legende peste ani. Una, descrisă de Petru Șchiopu, evocă duelul Calinin – Geaici, câștigat tot de sârb: „Atâta l-a întors pe Calinin, Dumnezeu să-l ierte!, că la un moment dat omul nostru și-a pierdut lentila de contact în iarbă! Sârbul a dat imediat mingea în aut și s-au apucat amândoi să o caute pe teren”.
Alta îl are în centru pe Gheorghe Gornea. Considerat unul din cei mai buni portari utişti all-time, poate cel mai bun, goalkeeperul trecuse, după cele două jocuri, în cealaltă extremă a adulaţiei. Fusese declarat cel mai bun arădean contra lui Feyenoord, dar golurile primite de la sârbi i-au clătinat soclul. „Lumea a început să-l acuze că vânduse meciul pentru un frigider. Bârfe pe la colţuri! Să fim serioşi, noi eram o echipă românească bună, fără să avem valoarea celor de la Feyenoord sau Steaua Roşie. Aş fi ipocrit să minimalizez meritele noastre, dar ce s-a întâmplat a fost un miracol…”, l-a apărat ani mai târziu Ioan Bătrîna, nimeni altul decât rezerva sa…
REÎNTÂLNIREA DIN 2012
UTA – Steaua Roșie Belgrad la old-boys a readus la viață sentimentul „UTA”, înstrăinat, oarecum, de apăsările ultimilor ani. A fost un joc frumos de tot, cu ritm mult, mult peste așteptările indicate de vârstele fotbaliștilor.
Sîrbii, cu Miodrag Belodedici în postură de lider în teren și în afara lui, au arătat un fotbal plăcut, contracarat însă de ambiția arădenilor. Cu legendarii Biro, Domide, Jivan Pojoni, Sima, Axente, Șchiopu, Czako, Schepp, Gherghel, Metskas, Tăucean în tribune și Szabo – Grad, Hirmler, G. Radu, Nadiu – Boloș, Mutică, Erdei, Burtea – Mitu, Ungur (plus rezervele Papp – Lazăr, Novac, Nădăban, Toderaș, Plisca, Țîrlea, Neamțiu, Madoș), utiștii s-au impus cu 2-0, cu câte un gol pe repriză. Cuplul Mitu – Ungur a creat primul gol arădean, semnat de cel ale cărui centrarări ideale sunt ținute minte și azi. Golul doi l-a marcat Mihai Țîrlea, cu o „foglia seca” de mare efect din marginea careului mare.
La Crvena Zvezda, Jovan Acimovici (jucător al trupei din 70, însoţit la Arad de vechii coechipieri Karasi şi Klekovski a folosit formaţia Patric – S. Jankovic, Nikic, Belodedici, Sirovi, Nikolic, D. Acimovic, Sestic, Mladenovic, Radmanovic, Borovnica. Au mai intrat Mitrovic, B. Nikolic, Cinic, Turkaj, Zigic
Gheorghe Vaczi și Miodrag Belodedici, doi dintre artizanii unei seri memorabile (pe care din tribună au trăit-o doar 100 de oameni, dar jos pălăria pentru ei!) au dezvăluit că ideea a venit în urmă cu câțiva ani, iar acum 6 luni totul a fost bătut în cuie. „Cei de la Steaua Roșie sunt foarte bine organizați la nivel de old-boys, ar fi vrut să vină cât mai mulți. Ei merg prin toată Serbia și joacă mult. La fel își tratează și profesorii și doctorii și actorii, e cel mai frumos lucru când ai lângă tine oameni care au făcut exact ce ai făcut tu, ți-au fost modele, i-ai iubit. Când auzeam de Domide, era ceva imens pentru noi”, a spus Belodedici, care are același fizic ca și în tinerețe.
Din trupa arădeană, Belodedici a fost coechipier cu Dorel Mutică la Steaua, iar Mihai Țîrlea e vechiul coleg de cameră!
„Când vrei să faci ceva, poți. Indiferent de politic sau nu, eu sunt cel care vreau ca foștii mari fotbaliști să mai intre în teren. Dacă simți așa cum trebuie pentru fotbal, faci totul cu plăcere”, a completat Vaczi, care şi-a amintit de un meci jucat contra lui Belodedici prin 1980, pe când cel alintat „Căprioara” juca la Minerul Moldova Nouă, în liga secundă
