Asociația Județeană de Fotbal Arad marchează 120 de ani de fotbal la Arad. În vara acestui an, unul dintre evenimentele marcante ale acestei sărbători va fi  Campionatul județean de fotbal old-boys, la care vor participa echipe alcătuite din jucători cu vârsta minimă de 40 de ani, iar echipele vor purta denumirea fostelor sau actualelor cluburi care au evoluat în fotbalul județean arădean.

Astăzi avem plăcerea să-l ascultăm pe Christos Metskas, legendă a UTA-ei, acum în vârstă de 83 de ani.

Christos Metskas: M-am născut  pe data de 17 iunie 1935 în satul Slimnița, mai târziu devenit  Trilofos, în Grecia, la graniță cu Albania, deci la 36 de ani după ce în Arad se disputa primul meci de fotbal din România (completează zâmbind , „Grecu”). Slimința fiind o localitate de graniță, acolo erau și mulți militari grăniceri, iar aceștia ne acceptau la ei în echipe când jucau în timpul lor liber. „Parfumul” acelor dispute nu-l voi uita niciodată.

C.M.: – Da, ăsta a fost începutul, dar până să ajung la fotbalul de performanță am parcurs un drum extrem de lung și plin de peripeții. (Povestea vieții fotbalistice a lui Christos Metskas o puteți afla în întregime, citind cartea lansată de Radu Romanescu). Și ….(Grecu iar râde) am debutat ca portar. Drumul spre performanță l-am parcurs prin Albania, apoi în România, pe la Orăștie, Pitești, Craiova, București, Giurgiu, apoi, în sfârșit, în anul 1957, la Arad, la UTA.

C.M.: Prima imagine pe care o am în față este mulțimea de spectatori prezenți în tribune. Mereu, stadioanele erau pline ochi, iar echipele mari din România, printre care și UTA, erau însoțite și în deplasări de 3.000-5.000 de spectatori. Iar dacă vorbim de spectatori, în acele vremuri nu a existat sălbăticia, înjurăturile și jignirile de astăzi. În tribune venea toată familia, soț, soție, copii, toți îmbrăcați elegant și … poate râdeți … cu flori … și niciodată nu am auzit ca vreo galerie să înjure sau să jignească echipa adversă.

C.M.: – De la sosirea mea în Arad, am jucat alături de nume mari din fotbalul românesc: Petschovschi, Băcuț, Serfezo, Farmati, Radin Dușan, Toma Jurcă, Lereter, Domide și mulți alții. Cu Zoltan Farmati am fost coleg de cameră în toate deplasările UTA-ei, un om foarte iubit de coechipieri și de foarte multe ori personajul principal al farselor puse la cale de Toma Jurcă.

C.M.: – În 1968 m-am înscris la cursurile de antrenori de la Facultatea din Timișoara și l-am avut antrenor pe Jakie Ionescu. Am primit carnetul de antrenor categoria V-a, iar cu timpul, urmând alte cursuri, am ajuns ca să dețin dreptul de a profesa ca  antrenor principal. În paralel, jucam la UTA, dar antrenam și o echipă de juniori. După ce m-am lăsat de fotbal, în 1969, am debutat ca antrenor secund la Vulturii Lugoj, iar Mihai Țîrlea senior, antrenor principal. În 1974,  am fost antrenor la Gloria Arad, in divizia C, apoi la Strungul, secund cu Gherghel principal, după care la Centrul de juniori al UTA-ei. A urmat Dorobanți, după care, din nou la Centrul de juniori UTA și ultima dată am fost antrenor secund împreună cu Antoniu Bacoș, la UTA, cu Jakie Ionescu principal. Vreau să închei cu observația că, astăzi, puțini antrenori de la echipele superioare colindă județul pentru a descoperi talente.

C.M.: – Este o idee foarte bună, un campionat unde să evolueze foști fotbaliști ai Aradului reprezintă cel mai potrivit eveniment de a sărbători 120 de ani de la primul meci disputat la Arad și în România. Mulți jucători activi ajung să se retragă, din mai multe motive, așa că, acest campionat îi va ajuta să revină în teren. Iar faptul că echipele vor purta numele unor vechi cluburi din județul nostru este o altă idee excelentă. Oamenii își vor reaminti de: Indagrara, Olimpia, Constructorul, Banatul, Blănaru. Tricoul Roșu, Găiana, CPL sau echipe din mediul rural precum: Vânători, Grăniceri, Pilu, Bocsig, Seleuș, Șomoșcheș și multe altele. Felicitări celui care a inițiat proiectul!

interviu consemnat de Ioan Hamza