Superliga a luat pauză până în weekendul 30 septembrie – 2 octombrie cu UTA pe locul 8 în clasament, cu 15 puncte acumulate. Sunt doar două lungimi de undă față de Petrolul, echipă aflată pe ultimul loc de play-off (6), așa că nimic nu e compromis. Pe de altă parte, există destul de puține certitudini înainte de turul de forță în care intră deplasările de la Ovidiu, cu Farul și București, cu FCSB și confruntările interne cu CFR Cluj și Universitatea Craiova.

Dacă zilele trecute vorbeam câte ceva despre jocul asimilat de echipa arădeană în primele 11 runde disputate sub comanda lui Ilie Poenaru, acum ne vom opri și asupra jucătorilor. În primă fază, e interesant de aflat dacă și cât au crescut fotbaliștii care au apărat culorile „roș-albe” și în stagiunea precedentă cu stafful lui Poenaru, iar concluziile, veți vedea, nu sunt tocmai pozitive. Până la urmă, noul „principal” și-a dat acordul pentru cei care au semnat prelungirea contractelor în pauza competițională, convins că pot fi utili cauzei. Dar, cât a reușit Poenaru să valorifice „veteranii” lotului utist? Să-i luăm pe rând.

Florin Iacob. Din start, trebuie spus că discursul în ceea ce privește portarii e legat de evoluțiile oamenilor din defensivă și nu numai, dar și de Gabi Vasiliu. Antrenorul și-a preluat din nou mandatul după doar o jumătate de an din mâna lui Dan Țapoș și – bineînțeles – are un cuvânt greu de spus când Poenaru alege jucătorul dintre buturile echipei sale. Cât timp a fost sănătos, Florin Iacob a fost titularul, încasând 9 goluri în 7 meciuri, o medie ce nu l-a caracterizat deloc în stagiunea precedentă. De exemplu, Iacob evoluase în toate cele 11 partide din startul ediției de campionat 2021-2022 și încasase doar 8 goluri. Confruntările de tristă amintire de la Pitești (0-2) și Mioveni, cu Voluntariul (0-3), cântăresc greu pentru „fișa” brașoveanului, care poate avea parțial pe conștiință primul gol cu Voluntariul și reușita gazdelor, de la Botoșani.

Dragoș Balauru. Goal-keeperul de 32 de ani are exact un gol încasat pe meci, adică a scos de fiecare dată mingea din plasă în cele patru confruntări în care s-a apelat la el. Între aceste reușite două au fost de la mare distanță, autori Morais, în deplasarea de la Rapid și Akhmatov, acasă, cu Chindia, în acest ultim caz utistul fiind creditat cu autogol, căci mingea i-a revenit din bară în cap și a intrat în plasă. În tot sezonul precedent, Balauru a încasat trei goluri în 7 meciuri disputate, așadar nici aici lucrurile nu stau prea bine. Evident, precizând din nou că în cazul portarilor prestația jucătorilor din fața lor are importanța ei.

Marko Vukcevic. Internaționalul muntenegrean nu a ratat niciun un meci în acest sezon și pentru că nu are o concurență viabilă pe postul de fundaș dreapta, după plecările lui Baravykas și Shlyakov (rusul jucând uneori și în dreapta). A început campionatul cu cea mai proastă prestație din cariera sa, așa cum a caracterizat chiar el evoluția de la Pitești, după care a mai crescut ușor în joc, însă nu a ajuns încă la nivelul din sezonul trecut. Dacă din punct de vedere defensiv nu a creat multe „daune”, exceptând startul prost de sezon, pe faza ofensivă Vukcevic nu mai este fotbalistul care creează superioritate în bandă și vine cu centrări periculoase sau pase decisive pentru colegii săi. Cu toate că are două „asisturi” în acest sezon, pentru Postolachi, cu U. Cluj și pentru Otele, la Mioveni, fază la care există și astăzi dubiul unui offside nesemnalizat de VAR, însă potențialul muntenegreanului e mai mare și neexprimat în totalitate în startul acestui sezon.

Alexandru Benga. Vorbim – probabil – despre singurul fotbalist care a crescut sub comanda lui Poenaru. Sigur în intervenții și în sezoanele precedente, fundașul brașovean e într-o formă sportivă și mentală și mai bună în acest campionat. Stâlp al apărării, impecabil ca și atitudine, Benga nu poate lipsi din „11”-le arădenilor în acest momentși chiar ar merita, probabil, banderola de căpitan pe care o poartă dar când pe teren nu sunt Keseru, Iacob și Ubbink. Nu e deloc întâmplător faptul că apărătorul de 33 de ani a reușit și primul său gol în „alb-roșu” (în 1-1 cu Chindia) și vorbim despre un fotbalist aflat la Arad din vara lui 2020.

Erico da Silva. A început campionatul ca titular, însă a dispărut din peisaj din cauza accidentărilor. Oricum, atât cât a jucat, fundașul brazilian nu a fost perfect, dimpotrivă. A comis greșeli inclusiv la jocul aerian, adică tocmai punctul său forte. Favorit al tribunelor arădene, Erico nu pare unul dintre favoriții lui Poenaru, cu toate că ultimele prestații ale lui Chindriș ar trebui să-i schimbe puțin ierarhiile antrenorului utist. Cu condiția ca brazilianul să fie sănătos.

Damian Isac. După plecarea lui Miculescu la FCSB, fotbalistul sub vârstă cu cea mai mare experiență în Superligă era Isac. Poenaru l-a utilizat pe mijlocașul de 21 de ani în locul lui Batha (la prima suspendare stagională a albanezului), dar și ca număr 10 pentru câteva minute, iar randamentul fotbalistului sosit la UTA la 16 ani nu a fost prea bun. Impresia este că Isac se simte cel mai bine în jocul cu trei mijlocași centrali, ca inter, așa cum a fost folosit de Ionuț Badea. Cert este că internaționalul de tineret este unul dintre fotbaliștii care și-au scăzut randamentul cu Poenaru pe bancă.

Idriz Batha. Fiindcă a avut timp să se acomodeze la UTA, dar și să înțeleagă mai bine fotbalul românesc și arbitrii autohtoni, mijlocașul albanez era considerat unul dintre punctele forte, fixe, ale echipei arădene. Cel puțin până acum nu a demonstrat asta, media evoluțiilor sale fiind de 5,5-6. Batha a ratat deja două meciuri pentru suspendare, fiind – de altfel – primul fotbalist din Superligă ce a rămas în tribună pentru cumul de „galbene”. Nu a fost pe teren cu U. Cluj, iar apoi a ratat și disputa cu FC U Craiova după eliminarea din Giulești. A bătut mai mereu fazele fixe ale UTA-ei în acest sezon, oferind primul „asist” în etapa a 10-a, la Botoșani, pentru Cascini.

Desley Ubbink. Liderul minutelor în stagiunea trecută e o umbră a fotbalistului din sezonul trecut. Chiar dacă nu a avut multe realizări nici la primul său an în fotbalul românesc, olandezul a fost mai mereu prezent în jocul de construcție al echipei sale, a legat – în general – bine jocul de mijloc în sus, ceea ce nu se întâmplă acum. Chiar el a recunoscut că pentru 4-5 etape s-a aflat cu gândul la U. Craiova, dorind să răspundă pozitiv chemării lui Laszlo Balint, după care s-a trezit pe bancă, „victimă” și a regulii jucătorului Under, Poenaru optând mai nou pentru Șteau în poziția „decarului”. Când a intrat a jucat modest, dar – probabil – și pentru că nu se mai simte parte importantă a echipei. Nu ar trebui să fie o scuză, un alibi, dimpotrivă e plătit să dea totul chiar dacă ar juca 5 minute meci de meci, doar că asta e realitatea astăzi.

Florentin Matei. Ilie Poenaru a insistat pentru ca fostul stelist să rămână la Arad. Inițial a crezut că-l poate folosi lângă Batha în centrul liniei mediane, apoi l-a urcat la locul său, în spatele vârfului și, în fine, sâmbăta trecută, înainte de accidentarea la spate, Matei a evoluat în stânga. Dar, indiferent de poziție, mijlocașul de 29 de ani a oferit prea puțin, doar că în cazul său nu se poate vorbi despre un regres, căci nici în partea a doua a sezonului trecut nu a reușit mare lucru.

Philip Otele. A fost fotbalistul care a doua parte a sezonului trecut a furat multe priviri în Superligă. Nigerianul și-a adus contribuția prin goluri și pase decisive la finalul de campionat lipsit de orice emoții al „roș-albilor”, drept pentru care a și atras atenția unor cluburi din țară, dar mai ales din străinătate. UTA l-a ținut pe loc, în timp ce Poenaru l-a mutat de pe poziția sa naturală, cea de „aripă” stânga, în banda opusă, pentru a-i face loc francezului Jobello. Otele a acceptat schimbare, a avut și evoluții bunicele, a marcat și două goluri, doar că nu pare chiar fotbalistul util din primăvară. A ieșit supărat de pe teren la Botoșani după numai 26 de minute jucate în a doua repriză, timp în care a luat „galbenul” ce l-a trimis în tribune pentru jocul cu Hermannstadt.

Claudiu Negoescu. Cu siguranță, fostul internațional de juniori se aștepta să joace mai mult și mai devreme în acest sezon după prestațiile din meciurile de verificare. Doar că Ilie Poenaru l-a folosit pentru prima oară de abia la Botoșani (în etapa a 10-a), spre finalul meciului și tot spre final și cu Hermannstadt. Cu siguranță, Negoescu ce acceptă ușor statutul de rezervă, ținând cont de prestațiile palide ale lui Șteau și Isac, juniorii ce și-au împărțit marea parte a minutelor după plecarea lui Miculescu la FCSB. 

Ca și o concluzie, exceptându-l pe Benga, Ilie Poenaru nu a reușit să ridice nivelul jucătorilor care au apărat culorile echipei „roș-albe” și în sezonul precedent. Probabil, principala cauză e legată de faptul că jucătorii încă nu și-au însușit cum trebuie ideile tactice ale noului antrenor, dar, pe de altă parte, chiar Poenaru, dar și „secundul” Marin Dună recunosc că elevii lor au și sincope legate de factorul mental și – implicit – probleme de atitudine. Tendința trebuie inversată cumva, mai ales că vin meciuri importante, cruciale chiar pentru obiectivul stagional al „Bătrânei Doamne”.