Doliu în familia „Bătrânei Doamne”: S-a stins Emil Floruț, finalist al Cupei României în tricoul „roș-alb”
Tristețe în familia Bătrânei Doamne, după ce s-a aflat că azi dimineață s-a stins Emil Floruț, unul din cei mai iubiți fotbalişti de la începutul anilor ’60.
Născut pe 27 iunie 1936 la Bucureşti, a fost remarcat în echipa Metalul chiar de marele Iosif Petschovsky într-un amical direct jucat în Capitală, în noiembrie 1959.
Antrenorul Cibi Braun a avut încredere în flerul lui „Csala” şi, câteva zile mai târziu, Floruț a devenit om de bază în ofensiva Aradului. A jucat la UTA până în 1966, după finala de Cupa României pierdută în fața Stelei s-a întors în București, unde a jucat la Metalul până în 1973.
A devenit apoi antrenor, fiind activ în fotbal până recent, ultima oară era la Juventus București, unde a îndeplinit mai multe funcții.
Ioan Chirilă i-a făcut o caracterizare sugestivă în revista „Sport”: „Este unul din fotbaliştii puțini la număr care joacă în general bine, uneori foarte bine şi niciodată prost”.
În fotografia făcută în aprilie 1966, Emil Floruț e alături de Christos Metskas, bunul lui prieten de la UTA, cel care a şi transmis trista veste.
Odihnească-se în pace!
Dumnezeu să-l ierte . Condoleanțe familiei .
Sa se odihneasca in liniste si pace…Doamne,ce echipa avem acolo sus….
Florut, mijlocașul care te făcea sa visezi cu ochii deschiși. Generația lor inventasera și puneau în practica acrosajul balonului, pasa filtrata, șutul fulgerător, asta fără meciuri internaționale, fără meciuri televizate din UK. Calități înnăscute, asa încât cei de azi par la un sfert din ce trebuie sa fie. Am văzut multe partide cu el și este precursorul apariției lui Axente și Domide. Atacul în 5. POP, METKAS, ȚÎRLEA, FLORUT, CZAKO.. Mult timp fără schimbări și fără renunțare la culori tradiționale. Am avut ocazia sa stau de vorba cu dansul, avea casa de club în spatele teatrului. Era reper la ieșirea din tunelul stadionului, nu foarte înalt, dar puternic cu freza bogata, tricoul alb cu dunga roșie în fata și nr. 10 pe spate. Vremea când nici noi nu aveam educația autograful. Aveam semnat UTA, direct pe inima ! RIP.!
Condoleante familiei.
HAIDE UTA!!!