Fotbal judetean

Sentimente amestecate pentru Emil Arsa și Silviu Mocanu la ultimul lor meci din cariera de arbitru! „De la Ususău la Tokyo” / „I-a rezolvat Rică Raducanu…”






Din sezonul următor, fotbaliștii din județ nu se vor mai întâlni cu doi dintre arbitrii exponențiali ai ultimelor decenii. Emil Arsa (59 de ani) și Silviu Flavius Mocanu (54 de ani) au ridicat steagul pentru ultima oară, sâmbătă seara, pe arena „Aurel Ardelean” din Chișineu Criș, cu ocazia finalei Cupei României, câștigată cu 2-1 de Păulișana Păuliș în fața celor de la Frontiera Curtici. La centru a arbitrat Tudor Jurcă, iar rezervă a fost Sorin Saladea

La finalul confruntării, conducerea Asociației Județene de Fotbal Arad, reprezentată de președintele Răzvan Cadar și secretarul Vasile Rad, dar și Casian Băla, președintele arbitrilor arădeni, le-au oferit două plachete celebrative celor doi arbitri veterani. Ambii au fost vizibil emoționați, dar și nostalgici, mai ales că simțeau că ar mai fi putut continua să arbitreze. Decizia de pensionare le-a venit, oarecum, în plic și o iau ca atare.

Arsa: „După acest meci de Cupă, am și zis că voi scrie o carte de la Ususău la Tokyo”

Emil Arsa s-a născut la 16 septembrie 1965 și a devenit profesor de educație fizică, acum la Liceul Tehnologic din Sântana. Fotbal a jucat doar la juniorii echipei Șiriana Șiria, iar din anul 1987 e arbitru. Avea 21 de ani. „După primul meu meci arbitrat, Ususău cu Tisa Nouă, din 4 martie 1987, am început să scriu un jurnal. Iar atunci mă gândeam așa, că peste 30 de ani, când mă voi retrage ca un mare arbitru internațional, în cinstea retragerii mele, se va organiza un meci între Europa și America de Sud, la Tokyo. După acest meci de Cupă, am și zis că voi scrie o carte de la Ususău la Tokyo. Astăzi e ultimul meu meci și mare coincidență, fiica mea, Silvia, exact acum, în acest moment, se află la Tokyo. Dacă eu nu am ajuns în Japonia, e fiica mea acolo și exact în această zi specială pentru mine”, ne-a mărturisit Arsa la finalul disputei de aseară, de la Chișineu Criș.

Cred că am fost cel mai vechi din țară în activitate”

„Fluierașul” din Șiria crede că a fost cel mai longeviv din țară cu o carieră de 37 de ani la centru, dar și la margine. În anul 1989 arbitra deja la Liga a 4-a, apoi din 1992 la Liga a 3-a, iar doi ani mai târziu, în 1994, a făcut pasul la Liga a 2-a. „Pe 4 martie 1987 a fost acel meci de la Ususău, adică în urmă cu 37 de ani și 4 luni în urmă. Cred că am fost cel mai vechi din țară în activitate. Nu știu dacă e un motiv de laudă, nu am fost cel mai bun, dar cel mai vechi am fost”, a adăugat Arsa, al cărui cea mai de preț amintire din arbitraj e legată de…UTA. „Când clubul UTA a împlinit 50 de ani, am arbitrat finala acelui turneu organizat la Arad, dintre Dinamo și Vojvodina Novi Sad. Am arbitrat și câteva echipe de liga întâi însă doar în meciuri amicale. În Liga a 2-a am fost arbitru de centru, de când m-am retras aici, la județ, am trecut ca asistent. Am considerat că pot să fac mai multe din această postură, nu știu, să văd mai bine jocul, să îndrum copiii, tinerii noștri”, a mai punctat Arsa, care de câțiva ani buni e formator de cavaleri ai fluierului din partea Comisiei Județene de Arbitri.

Pariurile lui Arsa

Iar Emil se mândrește cu ucenicii săi, însă în special cu Sergiu Găluți și Andi Preda, cu acesta din urmă arbitrând ultimul său meci în Liga 4-a, Șimand – Felnac (0-7).  „Am două pariuri momentan, unul chiar a confirmat. Sergiu Găluți, de la Sântana e chiar în Liga a III-a la 21 de ani, al doilea ca vârstă din țară la acest nivel. Al doilea e Andi Preda, care, în momentul de față, la 17 ani și jumătate, a arbitrat deja trei meciuri foarte bine la nivelul ligii a patra și eu consider că va face și el pasul mai sus. Mai am de aici, din zona mea, încă vreo 2-3 copii care promit ceva, depinde de ei să urce sau nu. Eu spun că o să fie cel puțin încă unul, o să auzim de el”, a mai afirmat Arsa, care va coborî în rândul observatorilor de arbitri, dar cu și cu activitatea în CCA.

„Am hotărât la nivelul comisiei că mai mult putem ajuta, și eu și Silviu, devenind observatori, ca să instruim tinerii arbitri pe care-i avem în județ. Din punctul meu de vedere, nu știu Silviu cum gândește, eu zic că odată și odată trebuia să vină și această zi. Anul ăsta fac 59 de ani, deci consider că e o hotărâre justă. Trebuia să pun și eu odată și odată ghetele în cui, cu toate că eu mă mai simt în stare să arbitrez”, a concluzionat Arsa, care este și un mare colecționar de insigne ale cluburilor sportive din țară și din străinătate.

Mocanu l-a arbitrat pe Rică Răducanu și a fost premiat de Marian Salomir: „Eu încă mai puteam…”

Flavius Mocanu e ceva mai tânăr. S-a născut la 29 septembrie 1969 și este de profesie inginer. Fotbal nu a jucat niciodată decât cu prietenii. Arbitru a devenit în martie 1993, cu ocazia unui Chier – Târnova 0-6. Când a făcut pasul spre lotul divizionar, mai precis în anul 2005, loturile din ligile 1 și 2 erau reunite, însă nu a condus niciodată partide din elita fotbalului românesc. A fost mereu cunoscut și apreciat în special pentru rezultatele excelente la testele fizice.

Cea mai de preț amintire? „Țin minte un meci memorabil, când l-am arbitrat pe Rică Răducanu. A intrat în poartă, eram la Novaci cu Motru, meci frumos. A fost ceva interesant, cred că Rică avea 57 de ani sau așa ceva. Era un personaj, a intrat el, s-a schimbat tot cursul jocului. Cei de la Novaci conduceau cu 1-0 și i-a rezolvat, au pierdut cu 4-1. Am mai avut parte și de un meci de retragere frumos și din Liga a 2-a. S-a întâmplat în 2009, la Târgu Mureș cu Târgoviște. Am primit placheta de la domnul Marian Salomir, marele arbitru internațional. A fost frumos, emoționant. Arbitrajul a însemnat foarte mult pentru mine, poate mi-a păsat chiar prea mult de el, când eu am o meserie în cu totul alt domeniu”, ne mărturisește Mocanu.

Simțind că mai poate din punct de vedere fizic și având – până la urmă – și exemplul colegului Arsa care a continuat să arbitreze până la aproape 60 de ani, Silviu Mocanu nu iese din activitate chiar cu inima împăcată. „Eu încă mai puteam și pot să o dovedesc oricând și la teste. Dacă aș fi ultimul la teste, atunci, da, m-aș fi lăsat. Și i-aș mai sfătui și pe colegii mai tineri, să aibă puțin grijă de fizicul lor, în această carieră e foarte important și cum arați, ca să-ți faci treaba bine și să impui și un anumit respect fotbaliștilor. Până la urmă, asta a fost, dacă așa s-a hotărât…Mulțumesc pentru acest meci de retragere, viața merge înainte. O să rămân observator și o să ajut cât pot de bine din această postură”, a încheiat Mocanu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back to top button