Dennis Man a avut un moment critic în cariera sa, dar tatăl său l-a ajutat să treacă peste el: ”Îi spuneam, plec acasă la Arad!”

Dennis Man pleca de la UTA la FCSB în septembrie 2016, în ultima zi a perioadei de transferuri. Arădenii tocmai rataseră promovarea în SuperLigă după barajul cu FC Voluntari, iar cei 350 de mii de euro de la Gigi Becali au venit ca un balsam pentru clubul arădean ce a avut destule restanțe către fotbaliștii săi.
Man avea 18 ani și acomodarea cu noul club, viața din București și mai ales cu stilul patronului celor de la FCSB a fost complicată. Arădeanul, care între timp a devenit unul dintre cei mai importanți fotbaliști ai echipei naționale, titular la Parma în Serie A, a revenit asupra acelor vremuri și a recunoscut că la un moment dat și-a dorit să revină acasă, la Arad.
A fost, însă, ajutat să treacă peste momentul greu de tatăl său, Cristian Man, și el fost fotbalist, care se mutase cu el în capitală. „În primul an, să fiu sincer, lucrurile pe care le spunea dânsul (n.a. Gigi Becali) mă afectau. Apoi, încet-încet, am luat partea bună. Când ajungi la FCSB, te lovește direct tot ce se întâmplă cu tine. Mai ales că Gigi Becali are un stil aparte de a spune lucrurile. Așa, mai abrupt. Dar așa este el. Azi te critică, mâine ești cel mai bun! Și mai e un aspect. Într-un fel vorbește nea Gigi la televizor și altfel ne vorbea când venea la cantonament. Glumea cu noi, ne încuraja, nici nu mai știai că te criticase cu două zile în urmă, la TV.
Am avut momente mai dificile, am avut și unele căderi. Și nu neapărat pentru că nea Gigi mă critica. Am avut momente grele în special în primul an la FCSB. Dar am avut norocul de a-l avea pe tatăl meu cu mine la București. Am stat împreună într-un apartament. În primul an nici nu am jucat mult, aveam puține meciuri, eram tânăr. Veneam demoralizat de la antrenamente, supărat, frustrat. Ca și copil, îmi doream să demonstrez că merit să fiu la FCSB.
Ajungeam la apartament și îi spuneam tatălui meu: «plec acasă la Arad, plec acasă la Arad!». El încerca să mă liniștească și reușea. A doua zi mergeam la antrenament ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic. De aceea spun că este important să ai sprijinul apropiaților în momentele mai delicate. Că atunci când e bine, toți sunt lângă tine”, a mărturisit Man pentru fanatik.ro.


Da, iata un exemplu de urmat si de alti parinti cu tinerii lor copii ajunsi la un nivel de performanta unde au nevoie de sprijin. Nu dadaciti, dar sprijiniti sa nu se piarda, ci sa aiba succes.