Într-un sport al băieților, fotbalistele sunt o raritate, mai ales cele foarte pasionate. Ana Geanina Cozac este una dintre aceste rarități, care și-a alimentat dragostea pentru sportul-rege încă de copilă. A început antrenamentele la 7 ani și a făcut parte din grupa 2000 clădită de Emil Arsa la Sântana. Vorbim despre o formație de băieți cu care s-a antrenat până la 13 ani. Apoi, tot Arsa a făcut o echipă de fete, unde Cozac a fost vârf de generație. Când Ineul și-a făcut echipă de fete în eșalonul secund, Cozac și-a oferit rapid serviciile, devenind în scurt o piesă indispensabilă.

– Ana, de unde ai pasiunea asta pentru fotbal?

– Fratele meu m-a dus pentru prima oară cu el la fotbal, mi-a plăcut și am început să joc cu băieții. De la 7 ani am făcut cel puțin trei antrenamente pe săptămână, iar câțiva ani mai târziu am început să joc și în competiții școlare, alături de alte colege.

– Nu ți-a fost greu ca și fată să ții ritmul de pregătire cu băieții?

– Nu, fiindcă iubesc atât mult acest sport încât am făcut totul și așa fac și azi cu o deosebită plăcere.

– Cum a început aventura ta la Ineu și cum te simți acum?

– Am făcut eu primul pas, iar fetele de la Ineu m-au primit cu brațele deschise. Și așa aveau nevoie de jucătoare, în special de stângace și totul a venit de la sine. M-am mutat și cu școala la Ineu, am început o nouă viață aici.

– Se poate spune că ești la fel de talentată ca Alice Cociuba, sau oricum vii puternic din urmă…

– E o jucătoare foarte bună, ne-a ajutat mult în acest campionat. Păcat că s-a accidentat acum, îi simțim lipsa.

– Cel puțin în ultima partidă, cea cu FC Hunedoara, i-ai preluat rolul de finalizatoare.

– Mă bucur enorm pentru cele două goluri ce au adus prima victorie a anului după o serie de înfrângeri. Era important să spargem gheața pentru moralul nostru, dar și pentru clasament.

– Comparația ta cu Alice continua, în sensul că ai intrat și tu în vizorul uneia dintre echipele naționale.

– Așa am auzit și eu că voi fi convocată pentru un turneu al României Under 16 în Bulgaria. Ar fi un pas foarte mare pentru mine, ar confirma faptul că sunt pe un drum bun.

– Încotro ai dori să se îndrepte acest drum?

– Eu sper cât mai sus posibil. Chiar vreau să fac performanță în fotbal, e visul și dorința mea de mică. Îl urmăresc cu atenție pe Messi, cel mai bun jucător din lume în opinia mea, care demonstrează că și persoanele mai scunde pot reuși în fotbal.