Arhivă articole

octombrie 2010
L Ma Mi J V S D
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Veniţi, pentru Petschovschi!


Înapoi, în secvenţe dintr-un film alb-negru. Arad, 6 octombrie 1968. UTA lupta pentru titlul de campioană. Pe stadionul din Calea Aurel Vlaicu sosise Poli Iaşi. Tribunele fremătau, portarul Gornea se căsătorise în dimineaţa meciului, era timpul pentru victorie. A venit succesul aşteptat, dar fotografia de final a fost tristă. A surprins-o Aristide Buhoiu, în paginile cărţii care avea să devină de căpătîi pentru orice utist: în clipa în care Iosif Lereter a deschis scorul, stadionul a înmărmurit „La difuzorul hîrîit (…) se repetă ştirea – A murit Iosif Petschovschi”… Se stinsese, discret, în casa de pe strada 9 Mai.

În timpul scurs de atunci, personalitatea lui Iosif Petschovschi n-a făcut decât să devină şi mai puternică pentru utiştii adevăraţi. Galeria îl cântă la fiecare meci şi pentru cei care l-au prins jucând, şi pentru cei care l-au cunoscut din poveştile celor bătrâni.

Octombrie, patruzeci şi doi de ani mai târziu. Alb-negrul a trecut la 3D. Însă vechile fotografii prind viaţă ori de câte ori le privim. Gata să şuteze, statuia scrutează poarta stadionului ce azi poartă numele celui care l-a adus pe „Csala” în Arad, pentru a deveni simbolul UTA-ei. Gheorghe Vaczi II, Gabor Biro şi Ionel Costin au prefaţat turneul dedicat memoriei lui Iosif Petschovschi. E ediţia a treia, sâmbătă la Arad sosesc să joace alături de UTA, în amintirea lui „Csala”, Vojvodina Novi Sad şi Poli Timişoara. La 9,30, toţi cei care simt alb-roşu sunt aşteptaţi la cimitirul Eternitatea, pentru un pelerinaj la mormântul lui Iosif Petschovschi, dar şi ale celorlalţi utişti înmormântaţi acolo – Nicolae Dumitrescu, Zoltan Farmati, Gheorghe Vaczi I, Radin Duşan sau Marian Sinescu. Se revine la stadionul Francisc Neuman pentru tragerea la sorţi, iar meciurile încep de la 11,00.

Câteva cuvinte despre Vojvodina Novi Sad. Clubul a fost fondat în 1914 şi e dublă câştigătoare a campionatului Yugoslaviei, în 1966 şi 1989. Veritabilă şcoală de fotbal, a scos foarte mulţi fotbalişti deveniţi celebri de-a lungul timpului. Îi amintim pe Vujadin Boskov, cel care avea să conducă apoi banca tehnică la Real Madrid sau Sampdoria, pe Sinisa Mihajlovic, dar şi pe actualii internaţionali Milos Krasnic şi Milan Jovanovic.

UTA evoluează în deplasare, pe terenul Voinţei Sibiu. Turneul dedicat lui Iosif Petschovschi e ocazia perfectă pentru arădeni să ia sâmbătă dimineaţă drumul stadionului din Calea Aurel Vlaicu, pentru a-i aplauda iar pe fotbaliştii care ne-au încântat nu cu multă vreme în urmă. „Vrem să-i vadă copiii, să vină pe stadion la UTA, să ştie ce înseamnă totul şi să fie iar bine pentru UTA”, a punctat Vaczi. Azi, când clubul pare să-şi caute în continuu reperele, nevoia de Petschovschi a devenit şi mai mare…

0
0

0 comentarii la articolul: “Veniţi, pentru Petschovschi!

  1. Pentru cei care nu au citit cartea „Petschovschi”, scrisă de Aristide Buhoiu, le recomand să o caute şi să o citească, dacă vor să afle despre ascensiunea şi „explozia” de valoarea a unuia dintre cei mai buni fotbalişti ai României.
    Nu degeaba a fost instituit „Trofeul Fair-Play Petschovschi”… Acest jucător (care nu cred că a primit un cartonaş roşu în întreaga sa carieră) a fost un model de sportivitate, atât pe teren, cât şi în afara lui.
    „Un singur adversar nu a ştiut să-l respecte – scrie Artistide Buhoiu în cartea sus-amintită – boala…”.
    Aşa s-a stins, la doar 47 de ani, unul dintre cei mai de seamă fotbalişti ai Aradului, dar şi ai ţării.

    0

    0
  2. Pentru cei care nu au citit cartea „Petschovschi”, scrisă de Aristide Buhoiu, le recomand să o caute şi să o citească, dacă vor să afle despre ascensiunea şi „explozia” de valoarea a unuia dintre cei mai buni fotbalişti ai României.
    Nu degeaba a fost instituit „Trofeul Fair-Play Petschovschi”… Acest jucător (care nu cred că a primit un cartonaş roşu în întreaga sa carieră) a fost un model de sportivitate, atât pe teren, cât şi în afara lui.
    „Un singur adversar nu a ştiut să-l respecte – scrie Aristide Buhoiu în cartea sus-amintită – boala…”.
    Aşa s-a stins, la doar 47 de ani, unul dintre cei mai de seamă fotbalişti ai Aradului, dar şi ai ţării.

    0

    0

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.