De la începutul acestui an, din sttaful celor de la Șoimii Lipova face parte și fostul mijlocaș al UTA-ei, Marius Ciubăncan. După ce și-a agățat ghetele în cui, „Ciubi” a mai activat ca tehnician la CS Ineu, CS Dorobanți, Șoimii Șimand, dar și în cadrul Academiei Ladislau Brosovszky. La divizionara terță de pe malul Mureșului a apucat să stea pe bancă într-un singur meci oficial, remiza (2-2) de la Târgu Jiu, cu FC U Craiova, echipă promovată în Liga 2-a după „înghețare”.

Astăzi, a condus echipa de pe margine, cot la cot cu „principalul” Flavius Sabău. Mai mult, în ultimele minute, pentru „șoimi” a jucat și fiul său, David Ciubăncan, un mijlocaș ofensiv de doar 16 ani. Ce impresii i-a lasat Lipova, dar și UTA, echipa sa de suflet pe care a promovat-o pe teren în vara lui 2002, alături de fotbaliști precum Botiș, Panin, Todea sau Vali Miculescu, tatăl lui David Miculescu, primul utist descoperit cu COVID în această vară, veți vedea în continuare.

– Ciubi, o înfrângere la limită cu UTA, o echipă de Liga 1, nu e tocmai un rezultat rău pentru Lipova.

– Înainte de a vă răspunde, aș vrea să-i mulțumesc lui Flavius (n.a.) și președintelui Pop că s-au gândit la mine și mi-au oferit șansa să lucrez într-un mediu profesionist. Despre meciul de azi, pot spune am întâlnit o echipă bine așezată în teren, o echipă de Liga 1, cu jucători foarte buni. Chiar dacă am pierdut, ca și joc eu zic că am reușit să-i facem față adversarului, ceea ce ne arată că suntem pe calea cea bună, avem siguranța faptului că am lucrat și vom continua să lucrăm bine.

– Pe final, chiar puteați evita eșecul dacă Rusu ar fi înscris din penalty…

– Sigur, un egal contra UTA-ei ar fi contat și mai mult la capitolul moral, dar, una peste alta, ne-am comportat destul de bine. Ocazii nu au fost multe nici de-o parte nici de cealaltă, a fost destul de mult echilibru în joc și rămânem și noi și ei cu o repetiție bună pentru campionat.

– Apropo de campionat, se aude că veți evolua într-o serie de doar zece echipe, cum ți se pare?

– Acum aud prima oară de această variantă, dar, indiferent de numărul de jocuri și de adversari, tot ceea ce contează este să începem bine. Se știe că filozofia noastră se bazează prin impunerea unui joc de pase, modern, în fața fiecărui adversar, pe orice teren am juca. Pentru asta ne pregătim deja de mai bine de o lună, asta am repetat și în iarnă înainte de întrerupere și de abia așteptăm cu toții să jucăm din nou pe puncte. Sigur că dacă rămân în vigoare cele două testări pe lună nu știu dacă va putea cineva să și le asume și să reluăm campionatul.

– Ce impresie ți-a făcut UTA în sezonul trecut și te întreb din postura de fost component al echipei fanion ce reușea precedenta promovare pe teren?

– UTA a defilat în campionatul regulat, înainte de pandemie, după care, într-adevăr, au avut unele probleme. Dar asta s-a aplicat la toate echipele din play-offul Ligii a 2-a, ca dovadă că nimeni nu a câștigat nici măcar un meci pe teren propriu. Până la urmă, cel mai important este că au reușit să-și atingă obiectivul și Aradul are din nou echipă de Liga 1.

– Apropo, cum crezi că se vor descurca în primul an?

– Sunt sigur că vor face o figură frumoasă, dar s-ar putea să aibă nevoie de timp ca să-și lege relațiile de joc pentru că au venit jucători noi. Există riscul să aibă probleme de omogenitate la început, dar sper ca antrenorul să lege cât mai repede această echipă. Atunci sunt sigur că vor avea un parcurs bun încă din primul an, după care, de ce nu, în doi-trei ani să ne batem pentru locurile europene, poate chiar la titlu. Tot Aradul dorește să retrăiască momentele frumoase, demult apuse.

– Ți-ar fi plăcut să fie la UTA mai mulți jucători arădeni, așa cum poate era acum 18 ani, când ați promovat voi?

– Sunt momente când la Arad sunt generații mai bune și atunci e clar că sunt și jucători de calitate. Dar, sunt perioade cu generații așa și așa, și atunci e clar că trebuie să cauți valoarea în altă parte. Dar da, într-adevăr mi-aș fi dorit să fie mai mulți arădeni în lot sau măcar să-l văd pe Cipri Rus în primul <<11>>, dar asta depinde –  probabil – mai mult de el ca să fie acolo, ținând cont și de faptul că e căpitanul echipei. Până la urmă, însă, pentru o echipă de seniori e important să facă performanță și dacă reușește acest lucru cu fotbaliști care nu din Arad este foarte bine. Sigur, la club, mai ales la centru de copii și juniori pot crește cât mai mulți arădeni și dacă merită să facă pasul la prima echipă nimeni nu-i va ține pe margine.

– David al tău e lângă tine acum la Lipova, iar David Miculescu, băiatul fostului tău coleg e piesă importantă la UTA…

– Chiar înainte de meciul cu Rapid, mă gândeam cum ar fi să dea golul decisiv David Miculescu. Chiar el a marcat pentru 1-0, i-am și trimis un mesaj de felicitări lui Vali. Din păcate nu a fost să fie și promovarea s-a amânat pentru Pitești. Cât despre echipa noastră de acum 12 ani, eram foarte omogeni, a fost o promovare efectiv muncită cu multă sudoare și bucuria a fost pe măsura reușitei. Dacă aveam și noi atunci susținerea financiară de astăzi, poate că era altceva…

– Voi ați jucat și ați promovat pe arena „Francisc Neuman”, cât de important este să că UTA se întoarce din nou acasă, și încă pe o arenă nouă, modernă?

– Este esențial că se va juca din nou în Calea Aurel Vlaicu, acolo unde e casa UTA-ei. Galeria, spectatorii vor ajuta enorm, nu mai contează cu cine joci, toți adversarii vor fi sub presiune, este un atuu foarte mare revenirea pe Francisc Neuman.

– Pe tine te vezi antrenând într-o zi acolo, pe „Francisc Neuman”?

– Orice antrenor vrea să ajungă la un nivel profesionist și, bineînțeles, ca orice arădean care investește timp, energie și bani în această muncă mi-ar face multă plăcere ca într-o zi să ajung în staff-ului clubului meu de suflet.