02/12/2020

sportarad

stiri sportive din judetul arad

„Leoaicele” din Arad se despart greu de antrenorul, tatăl, fratele lor mai mare, Florin Bugar: „Vom lupta pentru el, ne va privi de Sus și nu vrem să-l dezamăgim!”

E doliu în fotbalul feminin românesc și în special în cel din vestul țării. Florin Bugar (12 ianuarie 1971), un munte de om, care în urmă cu două săptămâni își conducea echipa de club, AC Piroș Security de pe margine în etapa cu numărul 5 (intermediară) din prima ligă, contra fetelor din Galați, a fost răpus de coronavirus în noaptea de miercuri spre joi pe patul de spital. Antrenorul care și-a legat marea parte a carierei sale de clubul CFR Timișoara nu împlinise încă nici 50 de ani și a fost diagnosticat cu virusul de orgine asiatică pe 8 octombrie, iar de atunci starea sa de sănătate s-a degradat de pe o zi pe alta. Exact în urmă cu o săptămână ajungea la Spitalul „Victor Babeș” din Timișoara, unde i s-a aplicat imediat o mască pentru respirație, iar din analize a mai aflat că are și diabet (dar nu într-o formă avansată) și encefalită. După doar două zile, medicii l-au mutat pe Florin Bugar la Spitalul Clinic Județean, l-au intubat și după doar câteva ore acesta a intrat în comă. Vestea că tehnicianul, nimeni altul decât și selecționerul formației feminine de tineret a României, nu mai este, a șocat lumea fotbalului. În special fetele care au lucrat cu el, „leoaicele” din Arad, unele de aproape un deceniu, sunt devastate, la fel ca și conducerea clubului Piroș Security.

Piroș: Am construit echipa feminină de fotbal a Aradului și aveam gânduri mari…”

După promovarea în Liga 1 a echipei de fotbal feminin pe care a înființat-o la câteva luni după ce s-a retras din proiectul Șoimii Pâncota, Pavel Piroș a apelat la Florin Bugar, proababil cel mai calificat antrenor din Vestul țării când vine vorba despre fete. „Săptămâna trecută am făcut testele obligatorii pentru coronavirus. Au ieșit pozitivi directorul sportiv, Liviu Ilea, antrenorul Florin Bugar și șase jucătoare. Am repetat testul și au mai ieșit două fete. Cei afectați s-au izolat, evoluția bolii a fost bună la toți, mai puțin la profesorul Bugar. Nu i-a scăzut temperatura, a fost trimis la spital la Timișoara, a intrat într-o comă diabetică, apoi encefalită și comă de gradul 3. Am trimis prieteni și colegi pentru a aduna plasmă, dar, din păcate, azi-noapte la 1,30 am primit vestea că i-a cedat inima. Este o pierdere grea pentru echipă, sigur ne va afecta. E mijlocul campionatului, fetele sunt bulversate. Era un om tânăr și puternic, era antrenorul nostru, dar și al echipei de tineret a României. Ne sună și fetele din țară, nu îi vine nimănui să creadă. Familia greu încercată e dărâmată, va trebui să-i fim alături, să încercăm să o ajutăm cu ce putem pentru a trece cumva peste acest moment groaznic. După câteva zile în care îi vom aduce omagiul cuvenit, ne gândim să ne reorganizăm din mers. Probabil, vom găsi un antrenor interimar, până reușim să definitivăm o nouă bancă tehnică. Și pentru mine personal este o pierdere foarte mare. A fost un om, un profesionist cu care am lucrat foarte bine aproape 2 ani. Am construit echipa feminină de fotbal a Aradului și aveam gânduri mari. Din păcate, nu există vârstă și statut social pentru acest virus necruțător, toți suntem vulnerabili. Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în pace!”, a transmis Pavel Piroș, finanțatorul și președintele echipei de fotbal feminin a Aradului.

Ilea: „,Stau mereu cu ochii pe telefon, poate, totuși, mă suni să pregătim următorul meci”

Din postura de director sportiv al AC Piroș Security, Liviu Ilea a fost și mai apropiat de profesorul Bugar. A fost mâna sa dreaptă în deplasările echipei, are amintiri proaspete, hazlii, de acum trei săptămâni, o lună de zile, iar acum se pregătește să-și însoțească prietenul pe ultimul drum. „Suntem devastați, trăim un coșmar. Acest om, profu’ cum îi spuneam noi, stătea pe bancă acum două săptămâni la meciul cu Universitatea Galați și astăzi vorbim la trecut despre el. Pur și simplu nu ne vine să credem că el nu mai este, am petrecut cu el zeci de ore în ultimele săptămâni, de când s-a reluat campionatul și nu s-a plâns odată de nicio problemă de sănătate. Am ținut mereu legătura cu băiatul său, care era informat mereu de medici despre ceea ce se întâmplă cu tatăl său, i s-a spus încă din urmă cu 4-5 zile să se aștepte la ce e mai rău, dar toată lumea mai speram într-o minune. Alte cuvinte nu mai găsesc acum…Drum lin, profu, Dumnezeu să te odihnească, stau – însă – mereu cu ochii pe telefon, poate, totuși, mă suni să pregătim următorul meci”, au fost gândurile lui Ilea.

Șuveț: „La început l-am privit ca pe un părinte, apoi ca pe un frate mai mare, mi-a marcat toată cariera”

Una dintre liderele echipei de fotbal AC Piroș Security, Lidia Șuveț, a plâns pe toată durata convorbirii telefonice. Mijlocașul „leoaicelor” spune că a pierdut mai mult decât un antrenor, un om drag, și-a pierdut chiar fratele mai mare. „Nu pot descrie golul din sufletul meu în aceste momente. Profu’ Bugar a fost cel care m-a sunat acum 7 ani și a insistat să vin de acasă, din Caraș-Severin, la Timișoara pentru a face fotbal de performanță. Mi-a marcat toată cariera, toți anii mei de fotbalistă. Nu a fost un simplu antrenor pentru mine, la început l-am privit ca pe un părinte, apoi ca pe un frate mai mare, chiar un prieten. Am avut tentative să mă las de fotbal, dar mereu mi-a spus să nu renunț. Îmi spunea: <<Lidia, ai încredere în tine. Sau, joacă meciul ăsta pentru mine azi, te rog>> Știa că țin mult la dânsul și așa mă motiva cel mai bine. Deja am vorbit cu fetele pe grup, pe whatsApp, și am căzut toate de acord că trebuie să mergem mai departe și să jucăm pentru el. O să ne fie greu la început, la primele antrenamente când nu va mai fi pe margine, dar vom lupta să fim mereu mai bune. Ne va privi de Sus și nu vrem să-l dezamăgim. Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în pace”, spune Șuveț.

Și Larisa Sârbovan e timișoreancă și a lucrat cu Florin Bugar și la CFR Timișoara, în Liga 1, până când echipa s-a desființat, în septembrie 2018: „Chiar dacă am venit la Arad când echipa era în liga a doua, faptul că Profu’ ne-a preluat în Liga 1 m-a determinat să-mi prelungesc înțelegerea la Piroș Security. Cunoșteam metodele sale de a antrena, îl îndrăgeam și ca om, mereu avea o vorbă bună pentru mine, de fapt pentru toate fetele. Ca atacant se întâmpla să ratez uneori foarte mult, dar el mă îmbărbăta mereu. Nu mă certa, ci mă încuraja și-mi spunea că sigur meciul următor o să dau gol. Pentru mine această lovitură vine la exact un an de la moartea tatălui meu. Și la el a  cam fost aceeași poveste. Astăzi a fost internat în spital și peste 4-5 zile nu mai era. Profu a și fost la înmormântarea tatălui meu, ținea mult la mine, îmi pare rău că mâine nu pot fi și eu la căpătâiul său. Sunt infectată cu coronavirus și nu am dreptul să părăsesc locuința până miercurea viitoare. În schimb, sunt cu gândul și sufletul la el și-i transmit odihnă veșnică”.

Olariu: „M-a adus cu picioarele pe pâmânt, aș fi cea mai bună fotbalistă din lume numai să fie din nou cu noi”

Melisa Olariu face fotbal de la 7 ani și evolua în echipa de băieți, de 2002-2003 pregătită la Semlac de Dorin Peii. Conviețuirea cu fotbaliștii i-a dezvoltat un caracter mai rebel, dar: „Profu m-a adus cu picioarele pe pământ. A fost un om și un antrenor prea bun ca să nu-l respecți și să nu-l asculți. Prin intermediul dânsului am ajuns să îmbrac și tricoul echipei naționale de tineret, o mândrie pentru orice fată. Chiar dacă în timpul meciului mai avea ieșiri, nervi, când dânsul îmi spunea să mă calmez, mă potoleam. Acum sunt în stare de șoc, aș fi cea mai bună și ascultătoare fotbalistă din lume numai să-l știu pe margine lângă noi. M-a învățat deja atâtea lucruri noi și bune și asta într-un an și jumătate, e o pierdere imensă pentru mine, dar și pentru toate fetele. Trebuie să jucăm și să luptăm pentru el și să ajungem neapărat acolo unde și-a dorit el, în play-off și mai apoi în primele trei-patru echipe din Liga 1. Dumnezeu să-l ierte, fie-i țărâna ușoară”.

Șodincă: „Mi-a ghidat pașii în fotbal, m-a învățat aproape tot ceea ce știu astăzi”

Melisa Șodincă este din comuna arădeană Moneasa, dar s-a realizat ca fotbalistă la Timișoara. Lucrase încă din 2011 cu Florin Bugar, progresul său fiind încununat și cu convocări la echipa națională de senioare. „Îi datorez aproape toată cariera mea domnului profesor. L-am cunoscut în urmă cu 9 ani, a fost primul meu antrenor, mi-a ghidat pașii în fotbal, m-a învățat aproape tot ceea ce știu astăzi. Am evoluat sub comanda dânsului ani de-a rândul la CFR Timișoara, dar mai țineam legătura cu dânsul. Am aflat din ziare că s-a infectat cu COVID, dar nu credeam că omul super puternic și optimist poate pierde lupta cu acest virus. Am aflat că e din ce în ce mai grav la finalul sătămânii trecute când echipa mea, Becicherecu Mic, trebuia să joace la Arad cu Piroș, dar tocmai fiindcă existau cazuri în tabăra adversarelor noastre meciul a fost amânat. Vă dați seama că nici nu puteam juca, nici noi, nici ele, știind că profu se zbate între viață și moarte. Cred că aproape toate jucătoarele din vestul țării i-au trecut prin mână, noi, la Becicherecu Mic, suntem la fel de șocate și îndoliate ca și fetele de la Piroș. Chiar m-am cerut de la servici două ore mâine să asist la înmormântarea dânsului. Durerea e foarte mare, dar, se pare, ceea ce e scris în stele pentru fiecare dintre noi nu poate fi schimbat. Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească”, spune Șodincă.

Alice Cociuba, o altă fotbalistă legitimată la Piroș Security, care – însă – a stat departe de echipă în ultimele săptămâni, a postat, la rându-i, un mesaj tulburător pe contul de Facebook: ”Încă așteptam momentul să aud ca totul este bine și să ne vedem în vestiar cu bine, dar, din păcat,e viața este atât de nedreaptă! Ați fost omul care pe mine m-a învățat sa joc fotbal în toți anii în care am fost sub aripa dumnevoastra atât la club (n.a. CFR Timișoara și Piroș Security) cât și la naționala și nu numai ! Ati fost și veți rămâne pentru mulți dintre noi un PROFESOR! Nu vă voi uita niciodată!”

Florin Bugar va fi condus mâine, la ora 11, pe ultimul drum la cimitirul din comuna timișană, Dumbrăvița. Fostul selecționer al „tricolorelor” mici îl lasă în spate pe fiul Bogdan (23 de ani, student la două facultăți) și o soție îndurerată.

5
0
%d blogeri au apreciat: