Glorii arădene

Florian Dumitrescu – GOLUL e la fel de greu şi după patru decenii





Avea 25 de ani, mergea pe 26, atunci când a marcat cel mai greu gol. După acel gol, s-a vorbit în toată lumea de o echipă din România, estul Europei. Echipă mică, susţinută de o fabrică textilă. După patruzeci de ani, încă vorbim de acel gol. E marele nostru gol, marcat în poarta campioanei lumii de Florian Dumitrescu.

Începe „joaca” în Bucureşti, pe un maidan. „Era prima şi cea mai bună şcoală”, constată, peste ani, în liniştea discretă a unei cafenele din Bruxelles, la o zi după ce pătrunsese iar, alături de vechii tovarăşi de arme, în bârlogul lui Feyenoord. N-a fost ca descinderea din 70, dar un cuţit în aer ar fi lăsat urme, atâta emoţie s-a adunat acolo. Priveşte lung către trecut şi dă drumul amintirilor. „Jucam unde e terenul Sportului Studenţesc acum, de dimineaţa până seara. Fugeam şi de la şcoală să fim acolo. Când plecam noi, veneau alţii, aşa a fost ani de zile. Jucam cu Ţiţi Dumitriu, Măndoiu, Ciornoavă, au ajuns să joace în A, la Naţională, tineret, olimpic…”. Florian Dumitrescu a lăsat joaca pentru fotbalul serios. Mai întâi, la Flacăra Roşie Bucureşti, apoi la 9 Mai. După care a ajuns în C, la Minerul Anina.

Povestea lui Florian Dumitrescu o găsiţi la locul deja ştiut, pe utisti.ro. Click aici!









Un comentariu

  1. Senzational articolul, ca de obicei, cand e vorba de istorie si de performeri exceptionali.
    „urându-i Bătrânei Doamne vremuri mai bune: „Să intre cât mai repede şi să rămână acolo! Dar pentru asta trebuie şi un proiect pe termen mai lung”.”

    0
    0

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back to top button