Pentru prima oară în ultimii trei ani, Laszlo Balint nu-și sărbătorește ziua de naștere din calitate de antrenor al „Bătrânei Doamne”. În 2020, pe 29 martie, campionatul ligii secunde era oprit de pandemia de COVID, „roș-albii” promovând – după 12 ani – în Liga 1 la finalul unui play-off inedit, pentru ca anul trecut  tehnicianul să conducă primul antrenament al unei săptămâni ce avea să se încheie cu succesul UTA-ei (2-0) împotriva lui Sepsi Sfântu Gheorghe, din penultima rundă a sezonului regular.

Mandatul lui Balint la Arad s-a încheiat pe 31 ianuarie, după – probabil – cei mai buni doi ani și jumătate din istoria post-revoluționară a „Bătrânei Doamne”. La renunțarea la postul de antrenor al arădenilor, Gyuszi Balint declara: „Această despărțire vine la inițiativa mea. Este o decizie foarte grea, un moment foarte dureros, pentru că eu am fost foarte implicat sufletește aici, la Arad. Toată lumea știe că am și trecut ca fotbalist la UTA, nu este ușor, dar vin și asemenea momente în cariera oricărui antrenor. Din păcate, și eu mă număr printre aceia care sunt obligați să apeleze la o astfel de decizie drastică pentru binele echipei. Chiar dacă echipa a jucat bine, am avut foarte mult ghinion. Au fost și destul de multe decizii de arbitraj care au influențat rezultatul, dar nu acesta e principalul motiv. Din păcate, a fost o succesiune de rezultate negative ce nu ne-au dus într-o zonă foarte periculoasă, dar a dus multe tensiune în jurul echipei. Tensiunea nu a venit din partea conducerii. Și vreau să subliniez că la UTA există o conducere extraordinară, aparte, face notă discordantă cu tot ceea ce înseamnă din păcate fotbalul românesc. Am avut încredere din partea conducerii în niște momente incredibil de grele, am avut susținere și acum, dar este un moment dificil pentru echipă și, știiți că există aceea vorbă că se impune o schimbare, un suflu nou la echipă, o decizie radicală, iar principalul sacrificat trebuie să fie antrenorul. Conducerea nu a dorit să ajungem la această decizie drastică pentru că ne-am asumat un proiect pe termen mediu și lung. Dar, eu, pentru binele echipei, nu am vrut să îmi asum un eventual risc în cazul în care această succesiune de rezultate ar fi continuat, să ajungem într-o situație în care echipa să nu poată fi redresată și mă refer în primul rând la partea emoțională, de moral. Suporterii au parte de respectul meu și vor avea mereu respectul și admirația mea cât o să trăiesc eu. Eu le mulțumesc pentru toate momentele pe care le-am împărtășit împreună, au fost doi ani și jumătate foarte importanți și frumoși pentru mine, un adevărat reper pentru cariera mea. Sunt recunoscător că am avut această onoare de a antrena UTA, din păcate am ajuns la această decizie și îmi doresc foarte mult, din postura primului fan al echipei, să reușească și să bifeze prima victorie după această succesiune de rezultate nefaste și să se înscrie pe un drum care să le asigure performanțe notabile” .

La despărțirea de UTA, Balint era dat de presa centrală pe banca Rapidului, lucru care – însă – nu s-a confirmat, giuleștenii apelând în cele din urmă la Adrian Mutu. Fostul „principal” al „Bătrânei Doamne” se află în sânul familiei, la Brașov, a devenit din nou activ și rețelele de socializare și a început din nou să-și aștearnă gândurile pe pipetafotbalului.com.

Pe parchet, în tricoul lui FC Brașov contra „tricolorilor” de altădată

Ultima postare a lui Gyuszi Balint se referă la un eveniment special al fotbalului brașovean, la care a luat și el parte. Sala Sporturilor „Dumitru Popescu Colibași” din orașul de sub Tâmpa s-a desfășurat în weekend un meci demonstrativ dintre echipele de old boys ale lui FC Brașov Old și naționalei României. Fostul antrenor al UTA-ei s-a aflat pe parchet alături de nume sonere, precum: Dorin Arcanu, John Ene, Mugurel Buga, Mihai Stere, Ionuț Pîrvu, Romeo Surdu, Marian Constantinescu, Marian Cristescu, Iuliu Andrași, Alexandru Andrași, Marin Barbu, Marian Ivan, Marius Benciu, Rică Răducanu, Florin Prunea, Gică Mihali, Miodrag Belodedici, Gabi Tamaș, Tibi Ghioane sau Ionel Ganea. ”Parfumul duminicilor de altădată s-a simțit la Brașov într-o după amiază aparte de 27 martie, ziua marelui Nicolae Pescaru, plecat dintre noi în urmă cu aproape trei ani. Marian Ivan, unul dintre „urmașii” lui nea Niki în galben-negru, a pus de un eveniment în cadrul căruia a adunat la un loc nume mari din istoria lui Steagul Roșu/FCM Brașov/FC Brașov, dar și din cea a echipei naționale” – scrie Gyuszi Balint printre altele pe pipetafotbalului